La 26 mai 2015, exact în ziua în care a împlinit 81 de ani, a trecut la cele veșnice eminentul scriitor și memoralist dornean Petru Țăranu. Zeița Fortuna a hărăzit ca atât nașterea, cât și moartea lui, să aibă loc la ora opt dimineața. Născut la Șaru Dornei, a făcut studii liceale la Vatra Dornei și universitare la Iași, devenind doctor în economie. S-a spus despre el, pe bună dreptate, că a fost un cetățean devotat datoriei și pe unde a lucrat s-a dovedit a fi omul potrivit la locul potrivit, căci omul, conform zicalei populare, a sfințit locul.
Este adevărat că în perioada 1972-1983, când a fost primar al orașului Gura Humorului, a cercetat potențialul balneo-turistic al zonei, inițiind executarea Parcului Dendrologic Lunca Moldovei și descoperirea unui zăcământ de apă termală în localitate. De asemenea, a introdus zona în circuitul turistic internațional, favorizând vizitarea Mănăstirii Voroneț de către personalități europene marcante. În anul 1983 s-a întors pe plaiurile natale, fiind ales primar al orașului Vatra Dornei. A condus și administrat orașul ca un bun gospodar, atât înaintea revoluției din 1989, cât și după aceasta, fiind reales de locuitori și pentru anii 1992-1996, datorită omeniei și realizărilor sale.
La Vatra Dornei a inițiat restaurarea sălii de festivități a Primăriei, cunoscută sub numele de Sala Oglinzilor. A restaurat Monumentul Eroilor și Cimitirul Eroilor din pădurea Miriștei. Sub patronajul său, s-au executat o serie de lucrări edilitar-gospodărești necesare pentru urbanistica locului: îndiguirea ambelor maluri ale râului Dorna, renovarea clădirii Palatului Național Român (astăzi sediul Bibliotecii G.T. Kirileanu), extinderea peronului gării Vatra Dornei Băi, finalizarea proiectului de lărgire a podului de peste râul Dorna, înființarea „Saloanelor oamenilor de seamă dorneni” și multe altele.
Petru Țăranu a desfășurat, în paralel cu activitatea editorială, și o activitate publicistică și de cercetare științifică. A cules folclor din zona Dornelor și împrejurimi, publicat în două volume de versuri și multe reportaje. Folclorul cules și publicat de el cuprinde balade, doine, cântece de leagăn, bocete, colinde, plugușoare, strigături în joc, multe din acestea având nuanțe satirice. Toate au însă o valoare artistică deosebită și constituie o dovadă a geniului popular dornean.
Cea mai mare realizare a lui Petru Țăranu este monumentala monografie în cinci volume intitulată „Memoria Dornelor”, apărută între anii 1993 și 2002. Aceasta s-ar putea spune că este o lucrare nemuritoare, de o valoare istorică inestimabilă, scrisă cu patos, dar și cu talent. Este, de altfel, cea mai completă și mai documentată scriere despre zona Dornelor. Textele propriu-zise sunt însoțite de comentarii pertinente, pătrunse de o dragoste deosebită față de inegalabilul tezaur spiritual dornean. În ele, Petru Țăranu a făcut istoricul așezărilor umane, evoluția populației, ocupațiile locuitorilor, dezvoltarea învățământului și a culturii din zonă. Ni se dau și documente inedite, interesante, inclusiv tabele cu locuitorii răzeși (liberi) din satele Dorna și Șaru Dornei, care au izbutit să-și răscumpere pământurile.
Un volum special din „Memoria Dornelor” este consacrat stațiunii balneoclimaterice a localității. Se arată cum a devenit stațiunea de importanță europeană. Se menționează recomandările medicale de vigoare, compoziția chimică a izvoarelor termale din zonă, precum și marea gamă de binefaceri pentru tratarea și revigorarea celor suferinzi veniți în stațiune pentru însănătoșire. Un alt volum, intitulat „Oameni de Seamă”, este consacrat intelectualilor dorneni care s-au remarcat în publicistică. În acest volum ni se prezintă datele biografice ale autorilor și principalele lucrări ale acestora, fără a se recurge la aprecieri critice. Oricum, volumul e scris cu obiectivitate și e bine structurat.
Din „Memoria Dornelor” rezultă că la datele istorice dispărute care se cunoșteau, din lucrări, Petru Țăranu a adăugat roadele investigației sale de-a lungul deceniilor, completând, corectând și dezvoltând, într-o viziune proprie, o imagine mult mai complexă și mai nuanțată despre Țara Dornelor. El a identificat și explorat noi surse informative, fie orale, fie transmise din moși-strămoși, din generație în generație. A găsit știri în condici parohiale și dosare școlare care abordează și elucidează diferite aspecte despre atestarea și evoluția așezărilor din zonă, evoluția populației și a proprietății; de asemenea, despre raporturile juridice dintre țărani și stăpânii moșiilor, precum și despre proprietatea răzășească.
Fără a fi istoric de profesie, Petru Țăranu a scris mai multe studii și articole despre Țara Dornelor decât istoricii de breaslă. Prin bogăția informațiilor, prin limpezimea și frumusețea frazei și prin abordarea inter-disciplinară, el ne-a redat aspecte și probleme istorice, lingvistice, geografice și etnografice cum rar găsești într-o lucrare științifică. Petru Țăranu a fost un intelectual de bază nu numai al Bucovinei, ci al țării întregi. A avut o mare sete de cultură și o putere de muncă, mai ales ca memorialist; și roadele nu s-au lăsat așteptate. A vibrat puternic tot timpul, pentru Șaru Dornei și Vatra Dornei și a scris mai mult decât oricine despre aceste localități, iar lucrările lui vor dăinui peste veacuri.
Ca recunoaștere a meritelor sale publiciste, el a fost cooptat în multe organizații de profil: Societatea Scriitorilor Bucovineni, Asociația Scriitorilor și Artiștilor din Țara Dornelor, Asociația Cultul Eroilor, dar și altele, fiind distins cu premii de către acestea. Petru Țăranu a fost prietenul și colaboratorul meu, de când ne-am cunoscut. I-am reproșat uneori că este prea autoritar și nu s-a supărat.
Este cetățean de onoare al comunei Șaru Dornei și am propus să i se acorde acest titlu și din partea orașului Vatra Dornei, localitate căreia i-a închinat strădaniile sale. Autoritățile au refuzat, pretextând motive politice. Am elaborat împreună monografia „Școala din Șaru Dornei, Repere Istorice”, publicată în 2003, carte care a fost bine primită de cititori și în special de consăteni. Amintirea acestei personalități luminoase, care a fost Petru Țăranu, va rămâne veșnic vie în memoria mea și a tuturor celor care l-au cunoscut și apreciat.
Am o întrebare la care știu că nu voi primi un răspuns corect sau cel puțin unul complet. Știe cineva care sunt cetățenii de onoare ai localității Vatra Dornei din cele mai vechi timpuri (să zicem de pe la 1870-1900) și până astăzi? Știe cineva de ce nu se acordă și se evită mereu acordarea acestui titlu, chiar și post-mortem, unor oameni de valoare legați prin acțiunile lor de aceste locuri? Știe cineva de ce alte localități au acordat titlul de Cetățean de Onoare unor personalități dornene și tocmai Dorna nu a găsit de cuviință să o facă (probabil pe principiul că nimeni nu-i profet în țara lui)? Știe cineva să ne spună de ce suntem așa de orbi, ignoranți, invidioși, răutăcioși, într-un cuvânt prostovani, încât să nu ne ducă capul măcar să ne îmbunătățim imaginea pe obrazul și munca altora? Dacă aș primi un răspuns cât de cât acceptabil la întrebare de la unul care freacă menta și arde gazul de ceva timp prin primărie, pe banii dornenilor, chiar ar fi o mare minune.
Cel mai bun primar pe care l-a avut Vatra Dornei. Dumnezeu să-l ierte!