„E mult mai uşor să opreşti cu mâna o adiere de vânt sau să întorci razele soarelui din drumul lor, decât să opreşti măcar pentru o clipă timpul”. Acesta a trecut, însă ne agăţăm de amintiri şi-ncercăm să rămânem ale lor. Această clipă de aducere-aminte este atât de frumoasă, încât aş pune-o în căuşul palmei şi aş sorbi-o în adâncul sufletului, pentru că trecutul înseamnă tinereţe, iar tinereţea înseamnă fericire.
Ca de fiecare dată, toamna, cu ale sale culori aurii, cu mirosul răcoros de brad verde şi de răşină curată, de la noi din Bucovina, ne aduce bucuria şi speranţa pentru un alt început de an şcolar. Era în ziua de 15 septembrie 1966, mare sărbătoare în cartierul Unirii, când oficialii de atunci tăiau panglica inaugurală a Şcolii Generale Nr. 2. Primul director al şcolii, regretatul domn profesor Dârțu Ștefan ne-a urat „Bun venit!”. Clopoţelul a dat semnalul unui început de viață a acestei şcoli, a unui început de vise şi speranţe în viitor.
Intram în clasa a VI-a, cu încredere în profesorii cu „suflet tânăr”, dornici să ne formeze şi să ne modeleze caracterele. Ca dirigintă, ne-a preluat doamna profesoară Galben Raveca, tânără absolventă a Conservatorului. Nu pot uita frumoasele ore de dirigenţie, muzică şi cor, în care îşi etala talentul de adevărat dascăl, chiar dacă era în primul an de activitate. Orele de limba şi literatura română erau o adevărată delectare sub îndrumarea doamnei profesoare Olaru Felicia. Primelor ecuaţii le-am găsit soluţiile alături de doamna profesoară Bădulescu Cozonia, apoi, împreună cu regretatul profesor Georgescu Marin.
La olimpiadele de limbă română şi matematică, participam cu o deosebită plăcere. La proba de limba română, eram colegă cu regretata poetă Cornelia Maria Savu, care era şi prietena mea în acea vreme. Era ceva extraordinar! Tainele biologiei şi chimiei le-am învăţat de la distinsa profesoară Aldea Elena. Pe meridianele lumii „am călătorit” cu doamna profesoară Gherman Violeta, care la fiecare oră venea cu multe noutăţi apărute pe mapamond.
Secretele şi noutăţile fizicii le-am aflat de la profesorul Boșca Mircea. Era un om tăcut de felul său, dar la clasă era foarte „darnic” în explicaţiile ştiinţifice. Despre strămoşii noştri şi despre luptele de apărare purtate de marii voievozi ne-a vorbit cu mult drag doamna profesoară Sfrijan Irina. Orele de lucru manual au fost conduse cu exigenţă şi competenţă de către doamna Beli Viorica. Gustul pentru frumos şi pentru arte ne-a fost format de către doamna profesoară Ştefănescu Victoria.
Cu vocea delicată, apropiată şi caldă ne-a vrăjit în tainele picturii. Plăcerea de a practica un sport, de a participa la competiţii şi spectacole sportive ne-a fost insuflată de către doamnele profesoare Gherman Elena şi Grigoraș Iulia. Am luat învăţătură de la părinţii mei! Am luat învăţătură de la dascălii pe care i-am avut, pe care i-am admirat şi i-am apreciat! Au fost clipe foarte frumoase de tinereţe, veselie, vise, speranţe şi împliniri.
Închid „uşa” amintirilor din anii de şcoală, şi dincolo de „prag” pun un mănunchi mare de flori şi mii de mulţumiri pentru toţi cei care m-au format să fiu om, să fiu învăţătoare. Noua şcoală, de acum 50 de ani, avea opt săli de clasă, două laboratoare, bibliotecă, atelier pentru activităţi practice, cancelarie, secretariat şi direcţiune. Efectivul de elevi al şcolii, la acea dată, era de 481 elevi, îndrumaţi de 18 cadre didactice.
Se împlinise astfel un vechi vis al părinţilor din zona Unirii, care de mulţi ani îşi doreau o şcoală cu clasele I-VIII. Până atunci funcţionase doar o şcoală mică, la marginea cartierului, lângă Fabrica Dorna Foresta. Era o şcoală cu clasele I-IV condusă cu multă pricepere de domnul învăţător Popa Nicolae, un bun cronicar al învăţământului dornean. Şcoala noastră a fost mereu un loc de maximă afluenţă. Numărul elevilor care erau prezenţi la cursuri, peste 900, a depăşit spaţiile de şcolarizare, ceea ce a impus realizarea cursurilor în două schimburi.
Prin urmare, în 1989, a fost dată în folosinţă o nouă aripă a şcolii, construcţie alipită şcolii inaugurate în 1966, cu şase săli de clasă şi două ateliere pentru orele de lucru manual. În ultimii zece ani, elevii s-au bucurat şi de o nouă sală de sport, care a fost realizată prin dezafectarea fostei centrale termice din cartier. Din anul 2004 s-a implementat alternativa educaţională Step by Step, care funcţioneză şi în prezent. În anul 2013 s-a înfiinţat şi un cabinet de asistenţă psiho-pedagogică.
Astăzi, şcoala este frecventată de 458 elevi, repartizaţi în 18 clase. În învăţământul primar sunt 272 elevi, iar în cel gimnazial 186 elevi. 33 cadre didactice, dintre care 12 învăţători şi 21 profesori, majoritatea având gradul didactic I, sunt sprijiniţi şi de psihologul şcolii, în cunoaşterea şi consilierea elevilor şi a părinţilor. Şcoala noastră a fost şi este într-o continuă înnoire. S-au schimbat uşi şi ferestre, s-au modernizat sălile de cursuri şi laboratoarele, utilităţi puse la dispoziţia elevilor şi cadrelor didactice.
În anul 2015, cabinetul de informatică a fost dotat, prin sponsorizare, de către Kaufland, cu 30 de calculatoare, server, imprimantă şi scanner de ultimă generaţie. Biblioteca şcolii cuprinde 16.500 volume de cărţi. Este modernizată, are o sală de lectură, unde elevii au acces şi la internet. Printre cărţi se află şi volumele poetei Cornelia Maria Savu, cât şi volumele fostului învăţător Gheorghe Vicol Ţurcanu. Şcoala a fost implicată în mai multe proiecte deosebite, dintre care menţionăm doar câteva:
1. Proiectul internaţional „România și vocația ei de prieten”, coordonator profesor Călin Enuţa, care a fost şi primul consilier educativ al acestei şcoli. A fost un proiect inedit în România! De fapt, a fost unicul proiect de acest gen! În debutul proiectului au fost contactate 60 de ambasade din toată lumea, care aveau sediul în Bucureşti. Contactarea acestora a fost făcută de către elevi, prin scrisori trimise. Acest proiect s-a derulat până în anul 2010, când doamna profesoară s-a pensionat.
2. Proiectul internaţional „Eco-școala”, coordonator profesor Nichiceanu Maria. Şcoala noastră a devenit prima eco-școală din Bazinul Dornelor. Ne-am înscris în acest proiect la 25 februarie 2005 şi deţinem „Steagul Verde” pentru a cincea oară.
3. Proiectul internaţional „Patrula de reciclare”, coordonator profesor pentru învăţământul primar Todaşcă Loredana. Suntem singura şcoală din Bazinul Dornelor care s-a înscris în acest proiect!
Din anul 2012, de la înscriere şi până în prezent, am ocupat locul al doilea pe ţară şi locul întâi pe judeţ la toate concursurile organizate în cadrul proiectului. Şcoala a fost şi este înscrisă pe făgaşul competiţiei. Dascălii noştri, prin multitudinea activităţilor pe care le-au desfăşurat şi le desfăşoară în şcoală şi înafara ei, au reuşit, prin competenţă profesională şi dăruire, să obţină rezultate deosebite cu elevii noştri. Premiile şi menţiunile obţinute la olimpiadele şi concursurile judeţene şi naţionale fac dovada unei munci pline de pricepere, dăruire şi dragoste pentru elevi.
Ani de-a rândul au fost elaborate reviste şcolare la care au lucrat şi lucrează cu multă pricepere şi migală cadrele noastre didactice. Acestea au primit premii care au făcut cinste şcolii noastre. La nivel de zonă, judeţ, ţară şi la nivel internaţional, elevii şcolii noastre au obţinut diplome şi medalii la sanie, schi alpin şi schi fond, la fotbal, hanbal şi karate, la şah şi la expoziţiile de artă fotografică realizate. De-a lungul anilor au fost organizate numeroase activităţi educative cu elevii şi părinţii.
Aceştia au participat cu multă plăcere la: „Balul Verde”, „Sărbătoarea dovleacului”, „Sărbătoarea olimpicilor”, „Sărbătoarea Abecedarului”, „Rămas bun, doamnă învăţătoare!”, „Sfânta spovedanie”, „Moş Crăciun, te aşteptăm cu mult drag!” şi multe, multe altele. Meritul revine în primul rând oamenilor de la catedră, care îşi doresc să împlinească visurile elevilor şi ale părinţilor. Este, de fapt, împlinirea profesiei pe care o slujesc.
Timpul pe care l-am parcurs şi îl parcurgem este al viitorului, iar școala noastră aparține viitorului! Am dat absolvenţi de foarte mare calitate şi valoare, precum profesori şi asistenţi universitari cu doctorate în România şi în lume; profesori, învăţători şi educatori devotaţi în şcoala noastră, în oraşul nostru, în judeţ şi în ţară; medici, farmacişti şi asistenţi medicali, care acum profesează în ţară şi în străinătate; preoţi; traducători în ţară şi UE; realizatori, prezentatori şi reporteri de radio și TV; scriitori; ingineri şi informaticieni; arhitecţi şi designeri; jurişti şi avocaţi; economişti, tehnicieni, cadre militare, poliţişti, pompieri, oameni de afaceri, lucrători comerciali şi muncitori calificaţi.
Se cuvine a fi amintită contribuţia celor care au condus destinele acestei şcoli, de-a lungul celor 50 de ani. Şcoala datorează tot respectul şi mulţumirea doamnelor şi domnilor profesori: Ștefan Dârțu, Mihai Maxim, Istrate Gherman, Mircea Sandu, Elena Nistor, Georgeta Țăranu, Aurora Piticari, Mihail Lucescu, Ovidiu Ungureanu, Ioana Iuga și Luminița Seliman. Şcoala, înainte de toate, înseamnă viață. Este înnobilarea sufletului uman în devenire.
Înseamnă muncă, dăruire, onestitate, dificultăţi şi chiar, sacrificii. Şcoala înseamnă prietenii legate pe viaţă, amintiri frumoase petrecute în sala de clasă, pe holul şcolii sau în curtea şcolii. De la cei care i-au deschis porţile pentru prima dată şi până la cei de astăzi, care veghează spre a-i fi mereu deschise, toţi au rămas demni în faţa faptelor lor. Şcoala Gimnazială Nr. 2 Vatra Dornei este şi va fi o şcoală modernă, de referinţă pentru învăţământul dornean.
Sunt mândru că am fost unul dintre elevii absolvenți ai acestei școli și îmi amintesc cu drag și nostalgie de anii petrecuți alături de foști colegi și de acei minunați profesori pe care acum, în marea lor majoritate, îi regretăm. Fac parte din promoția anului 1978, deci peste doi ani voi sărbători 40 de ani de la absolvire și aș dori să îmi revăd unii dintre colegi și profesori.
Am fost absolvent al acestei școli. Am fost aici de la deschidere și i-am cunoscut pe toți profesorii și învățătorii amintiți în acest articol, de care îmi aduc aminte cu nostalgie și recunoștință. Ce vremuri, ce oameni, ce dascăli. Mă bucur să aflu că școala merge cu cinste pe urmele înaintașilor și că se adaptează cu succes prezentului. Vă doresc să creșteți și să educați generațiile viitoare în spiritul cinstei, onoarei, omeniei și performanței pentru că adevărul se ține în primul rând în iubire.
Chiar dacă nu am fost elev al acestei școli îmi aduc aminte cu drag și respect de mulți dintre dascălii de la această școală.
Am absolvit în anul 1986 și mă bucur că am putut să îi revăd pe unii din dascălii mei minunați în fotografiile de mai sus. Sunt mândră că sunt dorneancă și că am crescut și am fost educată în această școală minunată, cu astfel de cadre didactice de un înalt profesionalism. Au fost alături de noi mereu, călăuzindu-ne pașii pe lungul drum al vieții. Am avut modele demne de urmat care mi-au deschis calea spre a îndruma și eu la rândul meu generații de copii.
Mulțumesc mult pentru articol, câte amintiri frumoase mi-a răscolit! Am avut privilegiul să studiez aici în anii 1980-1988.
La această școală am intrat din clasa a doua, când s-a dat în folosință, și am absolvit în anul 1973. Îmi aduc aminte de un dascăl deosebit pe care l-am avut în clasele a doua și a patra, învățătorul Moraru și, de asemenea, și de ceilalți profesori.
Frumoase amintiri, minunate vremuri ale copilăriei pe care le voi păstra mereu și mereu în suflet! Mă cuprind emoțiile când mă gândesc la acele timpuri de poveste, da, de poveste! Poate că pe unii profesori de la Școala Nr. 1 din Vatra Dornei i-am cam uitat, nu pe toți, dar de unii nu-mi aduc aminte, însă nu am uitat-o și nu o voi uita niciodată pe doamna învățătoare Stamatin Valeria. Minunat om și nu mi-aș fi dorit pe altcineva să-mi poarte pașii în cei patru ani, din clasa a I-a și până în a IV-a. Era o femeie înaltă, frumoasă și deosebit de afectuoasă cu noi copii. Era ca o mamă pentru noi, de aceea nu am uitat-o. Mi-e dor de acele vremuri și mi-e dor de doamna învățătoare Stamatin Valeria. Dumnezeu să vă dea sănătate, doamnă învățătoare!
Zile frumoase alături de colegii mei și foștii învățători, Vârlan Poraru, apoi foști profesori, fosta dirigintă Boșca Iulia, un suflet blând, Gherman Aldea, care se chinuia să ne învețe chimie, Georgescu, un profesor de renume al matematicii, din mâna lui învățai matematică cu răbdarea care o avea. Era imposibil să nu înveți și mulți alții pe care nu i-am enumerat. Le doresc săbătate celor în viață și Dumnezeu să îi ierte pe cei duși. Mi-ar face o deosebită plăcere ca foștii colegi să inițieze o întâlnire, cei care au rămas în Vatra Dornei. Mă refer la clasa doamnei Boșca Iulia, foștii colegi Dârțu Carmen, Simionescu Dan, Bidașcu Viorel Merciuc. Are cineva această inițiativă?
Aș vrea să fac o rectificare la comentariul meu de mai sus: un prieten drag al copilăriei mele mi-a spus că Școala Generală de pe strada 7 Noiembrie este, de fapt, Școala Numărul 4. Îmi cer scuze, nu îmi mai aminteam, au trecut 50 de ani de atunci.
Foarte frumos! Și eu am învățat la această școală și mă bucur că am fost elevul acestei școli. Aș spune multe, dar hai să dăm timpul înapoi și să ne amintim cum a fost.
Extraordinar! Ați reușit, prin publicarea acestui articol, să îmi răscoliți toată copilăria. Sunt mândru că am făcut parte din colectivul de elevi ai Școlii Generale Nr. 2, clasa a VIII-a A, diriginte fiind regretatul profesor Lucescu Mihail, un om cu un caracter deosebit, clasa care de altfel are poza așezată în debutul articolului. Datorită acestor oameni deosebiți, colectivul de cadre al Școlii Generale Nr. 2, în frunte cu doamna învățătoare Vârlan, apoi pentru un an diriginta Pintilie Caliopia și nu în ultimul rând omul care ne-a traversat ciclul doi gimnazial, profesorul Lucescu Mihail, împreună cu tot colectivul de profesori, pot spune fără să greșesc că am ajuns om! Mulțumesc din suflet Școlii Generale Nr. 2 din Vatra Dornei!
Îmi trezesc mii de amintiri legate de colegi, de formația de dansuri populare, de echipa de dansuri de la Clubul Copiilor, de doamna Elena Hij. Îi mulțumesc pentru învățături și bunătate și sper că și foștii colegi și cei care au învățat la Școala Nr. 2 își aduc aminte cu plăcere de dumneaei.
Frumoase amintiri! Deși am fost și eu elev al acestei școli, nu pot să spun decât că sunt recunoscător tuturor cadrelor didactice pe care le-am avut în perioada 1984-1992 și care s-au pensionat sau care nu mai sunt printre noi. Le mulțumesc tuturor pentru tot ceea ce m-au învățat și le voi fi veșnic recunoscător pentru acest lucru.
Și eu îi mulțumesc doamnei învățătoare pentru tot ceea ce m-a învățat.
Mulțumesc pentru amintiri!
Mulțumesc mult pentru amintiri! Astăzi m-am regăsit din întâmplare în una dintre fotografiile postate în articolul acesta.
Sunt un norocos al promoției 1980-1988.