Unități miniere existente de-a lungul timpului în Țara Dornelor

Mărturiile scrise despre istoricul mineritului în Bucovina sunt din cele mai vechi timpuri, existând date despre activitatea de exploatare a bogățiilor subsolului din Bucovina încă din preistorie. Cercetările arheologice întreprinse la Solca (Slatina Mare) au arătat că încă în mileniul VI înaintea erei noastre, în timpul culturii Criş, locuitorii din zonă fierbeau apa sărată în vase speciale, cu fundul mult lățit, pentru ca prin evaporare să se obțină sarea.

Alături de sare, cercetările au arătat că la sfârşitul epocii neolitice se exploatau zăcămintele de mangan de pe valea Bistriței Aurii. Studiile au arătat că vasele din această perioadă descoperite în Bucovina sunt pictate cu oxizi de mangan. Activitatea de exploatare a bogățiilor subsolului în Bucovina va cunoaşte două mari ramuri, exploatarea sării şi exploatarea minereurilor complexe de pe valea Bistriţei şi a Moldovei superioare, exploatare începută încă din secolul al XVIII-lea, imediat după anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic, în anul 1775.

În anul 1796, întreprinderile de la Iacobeni au fost achiziţionate de Anton Manz von Mariensee cu suma de 300.000 de florini. Industriașul austriac se ocupa cu exploatarea fierului, plumbului, argintului şi, începând cu anul 1821, şi cu producerea cuprului. Pentru o mai bună exploatare sunt aduşi colonişti străini din comitatul Sipz, ţipţerii întemeindu-şi colonii la Iacobeni (în anul 1794), Cârlibaba (Marienzen, în anul 1797), Fundu Moldovei (Handal, în anul 1805), Pojorâta (Louisenthalz, în anul 1865), Vatra Moldoviţei (Preudenthal, în anul 1809), Bucşoaia, Vama și Prisaca Dornei.

Sunt aduşi specialişti care fac explorări, descoperindu-se pe versantul sud-estic al muntelui Fluturică o regiune deosebit de bogată în galenă argintiferă şi oxizi de fier. Se deschid mine la Rusaia, Valea Stânii, Cârlibaba, se pun în valoare zăcămintele cuprifere la Fundu Moldovei, cât şi cele dintre Câmpulung şi Iacobeni, zăcămintele de fier şi mangan din Țara Dornelor şi Valea Păltiniş.

În primele decenii ale secolului al XIX-lea, firma Manz va cunoaşte o mare ascensiune, ajungând ca în 1827 (când este cumpărată de Vincenz Manz) să achite vechile datorii, să fie liberat de vechile sarcini, să posede un stoc de 30.000 q de bare de metal şi un oarecare capital disponibil. Paralel cu această activitate desfăşurată pe Valea Bistriţei Aurii şi pe Moldova Superioară, cu dezvoltarea centrului Iacobeni, se dezvoltă o vie activitate şi pe Valea Suhei şi a Moldovei, în aval de Câmpulung.

Minereurile bogate în fier, exploatate la Stulpicani şi Vama determină construirea de către Carol Kalita a unui furnal înalt şi a unei turnătorii la Stulpicani, iar de către Wolf Klainberg a unui furnal la Vama. La Bucşoaia şi la Valea Stânii se ridică două laminoare. În anul 1862 firma Manz intră în faliment şi din 1871 fondul bisericesc din Bucovina obţine un permis general de exploatare pentru zăcămintele din Bucovina, activtate pe care o desfăşoară până în anul 1874 (în imaginea de sus Mina Arșița în 1860).

Odată cu noua lege minieră din 1924, Fondul bisericesc nu mai primeşte noi perimetre de cercetare şi îşi fac apariţia noi posesori de perimetre de exploatare pentru fier şi mangan. La 1 septembrie 1939 începe cel de-al doilea război mondial, producţia minelor din Bucovina fiind mult sporită, firmele germane şi italiene cerând statului român mari cantităţi de minereuri.

După naţionalizarea mijloacelor de producţie din anul 1948 statul a investit sume mari pentru descoperirea de noi zăcăminte, rezervele fiind încredinţate Inspectoratului Geologic, iar pentru exploatare Întreprinderii miniere Vatra Dornei. Referitor la primele informaţii scrise despre sulful din Munţii Călimani, acestea datează din anul 1854 când geologul P.S. Kramnitsky publică o comunicare scrisă despre o ivire de sulf nativ, sub formă de bulgări mari rulaţi printre sfărâmituri de lavă, trahit şi feldspaţi, găsită în apropiere de muntele Pietricelul.

Despre aceeaşi ivire comunică şi Asociaţia Transilvăneana pentru ştiinţele naturii, în iunie 1869, anunţând că domnul Locotenent Colonel Szemetkevski a dăruit pentru colecţia asociaţiei o bucată de sulf din ivirea foarte interesantă recent descoperită pe vârful muntelui Pietricelul (în imagine Acţiunea Sulf Călimani, anul 1980).

După 1955 s-a trecut la prospectarea şi exploatarea perimetrelor miniere Leşu Ursului (neferos şi baritină), Călimani (fier şi sulf). În anul 1965 s-a infiinţat exploatarea minieră Leşu Ursului, cu sediul în Tarniţa, com. Ostra, jud. Suceava, având ca obiect de activitate extragerea şi prelucrarea minereului neferos şi nemetalifer din perimetrul minier Leşu Ursului.

În anul 1969 s-a infiinţat Combinatul Minier Suceava, cu sediul în oraşul Gura Humorului, având în subordine următoarele unităţi:

a) E. M. Leşu Ursului cu sectoarele Isipoaia, Mina Nord, Barita Ostra, Uzina de Preparare Tarniţa (neferos şi barită) şi secţia de aprovizionare şi desfacere Frasin;

b) E. M. Vatra Dornei cu sectoarele Dadu, Oiţa, Arsiţa, Dealu Rusului, Uzina de preparare Iacobeni, sector neferos Crucea, secţia Călimani;

c) E. M. Fundu Moldovei cu sectoarele Dealu Negru, Valea Putini – Praşca, Mestecăniş şi Uzina de Preparare Fundu Moldovei.

În anul 1986 ia fiinţă Combinatul Minier Gura Humorului cu statut de Centrală, având în subordine toate unităţile de exploatare şi prelucrare a minereurilor din judeţul Suceava şi E.M. Rodna din judeţul Bistriţa Năsăud. În perioada 1970-1989 mineritul în Bucovina ia o mai mare amploare, punându-se în exploatare toate zăcămintele descoperite, extragându-se mari cantităţi de minereu.

După 1989, Combinatul Minier Gura Humorului devine Sucursala Minieră Gura Humorului, aparţinând R.A.,Pb.Zn. Baia Mare, având în subordine: E. M. Leşu Ursului, E. M. Vatra Dornei, U. P. Tarniţa, E. M. Fundu Moldovei, E. M. Călimani, E. M. Rodna, U.R.P.S. Iacobeni, Secţia Pojorâta, Sectorul aprovizionare-desfacere Frasin.

Odată cu trecerea României la economia de piaţă, începând cu anul 1990 şi în zona Bucovinei au fost formulate şi concretizate o serie de strategii privind restructurarea industriei miniere. Prin punerea în aplicare a O.G. 22/1997 mineritul în zonă îşi reduce drastic activitatea (numărul de persoanal reducându-se de la 8000 la 3000), încetând activitatea în perimetrul de sulf Călimani, perimetrul de baritină Ostra, sectoul Mestecăniş, perimetrele miniere Fundu Moldovei, sectoarele de mangan Dadu, Tolovanul şi cariera Oiţa.

Din anul 1998 sediul Sucursalei Miniere Gura Humorului se mută la Vatra Dornei, devenind Sucursala Minieră Bucovina, iar din anul 2002 devine unitate de sine stătătoare în subordinea Ministerului Industriilor şi Comerţului, ca societate comercială, cu denumirea de S.C. MinBucovina S.A. Vatra Dornei.