Știrile zilei de19 martie 2026

Colţu’ lui Alki: Drumuri dornene, sau cum să faci off-road pe asfalt

Nu sunt şofer. Sunt câteva motive bune pentru care nu sunt şofer. Datorită lor nu sunt şofer. Chiar şi cu aceste motive, circul foarte mult cu maşini. Avem taxiuri, slavă Domnului, mai multe decât ne trebuie. Mai rău e că taxiurile nu au mereu clienţi, iar oamenii nu găsesc mereu taxiuri. Dar deviez. Spuneam de motive. Destul de personale acestea, şi, în ciuda faptului că sunt circumstanţiale, mai mult ca sigur, dorneanul de rând se va regăsi în ele.

coltul_lui_alki

Nu conduc pentru că nu am ce. O maşină e o avere, o avere pe care eu sau familia mea nu ne-am permis-o. Noroc că e oraşul mic. Tocmai de aceea nu am permis. Apoi, nici nu locuiesc ultracentral, ca să spun că n-aş avea nevoie să conduc. Deşi, pe aia dreaptă, la noi e greu să spui ce înseamnă centru. Noi, dornenii, când spunem centru ne referim de multe ori la fosta 6 Martie, care habar nu am cum se intitulează acum. Deşi nu e o definiţie de maximă acurateţe, cam ăla e centrul. Totuşi, eu văd centrul oraşului ca o zonă echidistantă faţă de poliţie, spital, pompieri şi eventual primărie. Dar oriunde ar fi centrul oraşului, nu prea pare să conteze. Spun asta pentru că-l străbat zilnic, din poate, cea mai liniştită periferie, la intrarea pe Miriştei. De la această intrare, ce dă spre Eroilor, apoi Bistriţei şi Podu Verde, culminând cu Mihai Eminescu şi, inevitabil, cu centrul, nu sunt 10 metri de asfalt lin, exceptând podul de la Izolare. Spun asta pentru că trăiesc aici de aproape 27 de ani, pentru că am plecat şi am venit zilnic pe acelaşi drum, de care, indiferent de anotimp, te saturi.

Vara e praf. Asta e ok, praf e peste tot, avem un oraş prăfuit, mă rog. Iarna e aproape imposibil să ajungi cu maşina, pentru că nimeni nu se deranjează să aducă măcar o cupă de savură şi s-o împrăştie pe drum. Care drum? Da, exact. Care drum? Eu nu mă pricep la politică. Dar ştiu că a fost mai demult campanie sau ceva coloană oficială care trecea pe variantă. S-a „asfaltat”, chipurile. Destul cât să nu se vadă urât dacă arunca cineva o privire spre Izolare. S-au acoperit pavelele vechi cu un strat de asfalt, câţiva metri în lateralele drumului şi atât. Strada Eroilor este o glumă, la fel ca Pinului şi Bistriţei. Până la Cimitirul Eroilor (monument naţional, de altfel) nu mergi în plimbare. Nu. Faci alpinism. Şi dacă tot spun de politică, mai toţi aleşii au promis că o să avem asfalt. Nu e singura stradă în starea asta deplorabilă, pe care nimeni nu se deranjează măcar să vină să o vadă.

În capătul lui aprilie, început de mai, s-au început asfaltări. Am crezut că o să avem o adevărată infrastructură rutieră, cel puţin pe arterele principale, unde lucrările erau într-o mare vervă, circulaţie blocată, poliţişti comunitari şi foarte mult miros de asfalt cald. Am fost dezamăgit din nou. E ok, n-ar fi prima dată.
Totuşi, e şi o latură bună aici. La cât de proaste sunt drumurile, nu poţi să circuli cu mai mult de 20 de kilometri la oră. Asta previne accidente, într-o ţară în care mortalitatea rutieră este cea mai crescută din Uniunea Europeană. Dacă tot se plăteşte rovinietă, măcar să se şi cunoască unde se duc banii.

Ce m-a lăsat totuşi cu gura căscată a fost faptul că s-a decapat jumătate de oraş pentru nişte „zebre” care au fost făcute, apoi s-a constatat că s-au făcut prost, chiar şi pe pavele, s-au vopsit, şi s-au mutat. Vopseaua neagră s-a dus, s-a decapat şi s-a reasfaltat, pentru că nimeni nu a fost în stare să găsească un instrument sau un aparat care să şlefuiască vopseaua veche, albă, de pe străzi, fără să distrugă şi şase-şapte centimetri de asfalt, cum am înţeles că s-a făcut la Humor şi/sau Câmpulung.

De aia nu avem noi lucruri frumoase la Vatra Dornei. Pentru că există oameni incompetenţi, care sunt în stare să distrugă zeci de metri de bitum pentru nişte pete de vopsea, pe parcursul a câtorva zile bune de muncă, cu întregi echipe de muncitori, pe banii contribuabilului. Pentru că nimeni nu are curaj să spună ceva cu voce tare, dar bombănim şi ne plângem cu toţii pe la colţuri. Pentru că nu-i pasă nimănui de bucşele schimbate lunar, dar toţi pretind rovinietă şi taxă plătită pe parcare. Pentru că şoselele nu sunt şosele, sunt mozaicuri nuanţate. Puzzle-uri la scară mare. Drumurile din Vatra Dornei au 50 de umbre de gri.

Şi fix de asta, dragii mei, nu sunt eu şofer…

4 comentarii publicate:

  1. Remus

    Drumurile municpale nu intra in administratia statului. Plata rovinietei trebuie sa se reflecte pe drumurile din afara localitatilor. Altfel, cam ai dreptate:)

  2. Sofer in romania

    Buna, eu sunt sofer pe drumurile din Romania si pe drumurile dorene….
    Din cate stiu eu, in localitate primaria se ocupa de asfaltari, nu cei de la drumurile nationale.
    Impozitul la primarie pentru o masina nu este chiar de neglijat, mai ales daca esti tanar, nu esti bugetar sau pensionar si mai ai si norocul sa ai o masina cu capacitate cilindrica mare…
    La masina mea, un Volkswagen Transporter, autoturism cu motor 2.4, platesc rovinieta 123 lei/an si impozitul la primarie peste 850 lei/an.

  3. karina

    esti dornean si vrei o masina noua???….nu renunta la visul tau…..avantajul??in acest oras iti poti schimba masina o data pe luna….:))))))

  4. iorga

    Si, cine credeti voi ca, sunt complicii Celor care fac „praf banii dornenilor lasandu-i si fara asfalat si fara … multe altele, „dornenii”, atunci cand „pupi in fund tocmai pe aceia care te fura si mint”, cand ii sustii mereu si mereu assteptand ca prostul „para malaiata/ in gura lui natafleata”, esti tocmai complioele lor si … nu prea mai ai nici voie si dreptul sa fi nici compatimit si nici sa te plangi, altfel, Dorna cu dornenii ei, isi traiesc linistiti „somnul propriei iresponsabilitati si indiferente” fara d ei insisi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *