Colțul lui Alki: ce trebuie să știi dacă ai nevoie de ajutorul de încălzire

Numit în trecut și „fond de combustibil”, ajutorul de încălzire este o inițiativă pe care o consider lăudabilă. Modul în care acesta poate fi accesat, în schimb, este deplorabil. Acest ajutor vine în sprijinul celor ce au venituri mici și pe care îi așteaptă o iarnă grea, lungă și rece. Prin lege, este stabilit un prag de ajutor al persoanelor singure sau familiilor care utilizează pentru încălzirea locuinței lemne, cărbuni sau combustibili petrolieri, iar primăria emite o listă cu beneficiarii.

Aparent simplu, doar că știm bine că lucrurile sunt rareori ceea ce par. Recent, am avut de a face cu sistemul, în a obține acest ajutor pentru o rudă ce nu are o situație financiară excelentă. O persoană în vârstă, muncită, bolnavă și cu putere fizică prea puțină ca să mai facă față unei adevărate expediții. De ce spun expediție?

Ei bine, drumul a început de la asociația de locatari, de unde am luat o hârtie. De acolo, ne-am dus la Primărie, într-o cameră cu vreo opt-nou[ funcționari care ne-au plimbat de la unul la altul, pentru o ștampilă, o semnătură, o altă hârtiuță, care să o adăugam la prima, în cazul în care dosarul era complet, și tot așa.

N-am nimic cu oamenii ăia, își fac datoria. Dar dacă tot și-o fac, ar putea să-și păstreze privirile de superioritate, când un om nu cere decât să fie ajutat cu niște bani pe care statul îi acordă oricum. De acolo, un drum bun până în capătul orașului, la administrare fiscală, unde se reverifică tot, și încă ceva pe lângă, din nou, totul pentru o semnătură și o ștampilă. Înapoi la Primărie, la alte camere, la alți funcționari, la completarea și finalizarea dosarului.

Da, în mod normal, pare floare la ureche. Dar nu e.

Nu e pentru un pensionar pe care lumea îl consideră invizibil, de care funcționarii n-au timp, căruia nu îi acordă nimeni un bob de răbdare, să îi explice ce, de ce, și de unde îi lipsește. Așa că am eu răbdare. În dosar trebuie să ai un teanc serios de documente, printre care: copie după actul locuinței, fie el de proprietar, închiriere, moștenire, vânzare-cumpărare, donație, copie după toate cărțile de identitate ale tuturor locuitorilor imobilului, copii după certificate de căsătorie, divorț, deces, adopție, tutelă, plasament, copii după certificatele de înmatriculare ale autoturismelor.

De asemeni, în cazul în care solicitantul este membru al familiei, dar nu este proprietar sau chiriaș (cum ar fi fost și cazul meu, dacă nu mă însoțea proprietara), acesta trebuie să prezinte împuternicire legală, notarială, din partea proprietarului, dovedind astfel reședința și domiciliul pentru care solicită ajutorul de încălzire.

Și ah, era să uit! Dosarul mai trebuie să cuprindă și adeverință de venit sau cupon de pensie, iar, după caz, copie după eventuale indemnizații de handicap, șomaj, pentru creșterea copilului, cupon după alocațiile de stat, adeverință de la școală sau facultate.

Restul de acte se eliberează de Primărie și Administrarea Fiscală. Și asta dacă știi unde să întrebi. Pentru că, deși listele cu documente necesare sunt disponibile și online, nu văd eu cum bătrânii noștri o să caute informații despre ce le trebuie în analele internetului. S-au adunat două zile de drumuri.

Atât ne-a luat ca să adunăm tot ce a fost nevoie, după caz, bineînteles. Și toată foiala asta pentru ce? Pentru căldura unei femei singure la bloc „din partea casei”? Pentru o iarnă fără griji? Măcar un 50% acolo? Nici poveste! Pentru 35 de lei pe lună. Da, exact, pentru 35 de lei tăiați de pe factura de încălzire. Încălzire care azi e, mâine e și nu prea, sau cum o da Domnu’.

O singură întrebare am, și o să o adresez, în speranța că o să citească și cineva din instituțiile mai sus menționate. De ce? De ce trebuie să se îngreuneze atât de mult un sistem de ajutor a cetățeanului? De ce se spală toată lumea pe mâini cand e vorba de ajutorarea unor adevărați nevoiași? De ce apare lista cu toate hârtiile necesare pe site-ul Primăriei, dar cei ce au solicitat și în trecut acest ajutor nu au o simplă bază de date, pe care un angajat al primăriei o poate scrie în câteva ore, ca să nu mai trebuiască atâta amar de umblătură?

De ce trăim în secolul tehnologiei, cu mai multă putere informatică și cibernetică în buzunar decât a avut sonda ce a aselenizat, dar umblăm după adeverințe, în cozi, pe la uși? De ce nu te întreabă nimeni cum te cheamă când faci o donație, dar trebuie să faci pe dracu’ în patru ca să primești niște mărunțiș? Dar mai ales, de ce avem onoarea să fim monitorizați prin satelit, dar nu ne cunoaște nimeni când întindem mâna să cerem ce-i al nostru?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *