Știrile zilei de30 noiembrie 2021

Pentru neuitarea martirilor de la Fântâna Albă

„La Fântâna Albă se închină / Lutului și umedei țărâni / Dulcea și amara Bucovină / Cu tot neamul nostru de români”. (Grigore Bostan)

Uitarea este un păcat, chiar dacă nu-i cel mai mare, mai ales când nu ține de firea unui individ aparte, ci se așterne peste o comunitate, peste un neam întreg. În celebrele lui „Cugetări”, marele istoric Nicolae Iorga spunea că „uitarea îneacă păcatele, dar ele putrezesc în sufletul omului”. Ziua de 1 aprilie 1941, înscrisă cu sânge în biblia suferințelor românilor din nordul Bucovinei, este cea mai indicată pentru a răscoli sufletele noastre, ca să nu le lăsăm infectate de putregaiul uitării.

Încerc să refac traseul unor însemne comemorative care ne feresc de păcatul uitării jertfelor martirilor fără vină de la Fântâna Albă (Poiana Varniței). În primele luni ale anului 1991, Societatea „Mihai Eminescu” din Cernăuți, în frunte cu românul patriot Dumitru Covalciuc, cu Ilie Sucevean și istoricul Florea Șapcă, fratele ziaristului Nicolae Șapcă, s-au constituit într-un grup de inițiativă și în una din ședințele societății au hotărât să înalțe o cruce în locul semnului existenței uneia din gropile comune din Poiana Varniței, indiferent de părerea autorităților.

Schița a fost realizată de Dumitru Văluță, originar din Basarabia, iar profesorul Grigore Frătăucean din satul Pătrăuți a construit-o. Într-o noapte, crucea a fost transportată la Bahrinești, în gospodăria lui Nicolae Topală, fiind ascunsă într-o șură, până la 30 martie 1991. Spre uimirea autorităților și a lucrătorilor care amenajau terenul din preajma locului masacrului în vederea desfășurării în ziua următoare, pe 1 aprilie 1991, a unei comemorări, în dimineața zilei de 31 martie crucea era instalată.

La mitingul de doliu au participat peste 500 de persoane din satele din care, în anul 1941, înaintașii lor porniseră spre România, câteva zeci de preoți, reprezentanți ai autorităților locale. A avut loc o slujbă de pomenire și sfințirea crucii. De atunci, în fiecare an, pe 1 aprilie, în acel loc vin reprezentanți ai autorităților locale, raionale și regionale, reprezentanți din multe localități din România, pentru a participa la slujba de pomenire a martirilor de la Poiana Varniței, lângă localitatea Fântâna Albă.

Au trecut anii și în 2008, luna martie, din inițiativa șefului de atunci a administrației locale din raionul Hliboca (Adâncata) de care aparține satul, Petro Panciuc, s-a constituit un alt grup de inițiativă pentru construirea unui monument memorial. La ședința grupului au participat protopopul raionului, Ioan Gorda, alți preoți, arhitecți, reprezentanți ai societăților culturale, ziariști, profesori, istorici și aparatul administrației locale.

S-au prezentat, au fost examinate și dezbătute câteva variante ale proiectului. La 1 aprilie 2008, pentru prima dată de când se pomeneau martirii fără vină din Poiana Varniței, la manifestare au participat conducătorii regiunii Cernăuți, guvernatorul și președintele regiunii, președintele Consiliului Județean Suceava, Gavril Mârza, consulul general al Românei la Cernăuți, ES Romeo Săndulescu.

Protopopul Ioan Gorda și alți preoți au sfințit o cruce pe locul unde se va ridica monumentul memorial, iar mitropolitul Cernăuților a binecuvântat construcția memorialului. La 1 aprilie 2010 a avut loc inaugurarea construcției la care au participat preoți, locuitori ai satelor învecinate, reprezentanți ai autorităților locale, raionale și regionale, foarte mulți oaspeți din România. Monumente și paraclise în memoria victimelor de la Fântâna Albă au fost ridicate și în alte localități de pe malul Siretului.

În Cotul de Sus al satului Cernăuca, în anul 2000, din inițiativă locală și cu banii sătenilor, a fost ridicată o bisericuță, alături de o cruce de granit pe care au fost dăltuite numele celor care au murit în timpul represiunilor, inclusiv al celor împușcați la Poiana Varniței. În Corcești, în Iordănești, au fost ridicate în 2008 monumente impunătoare în memoria locuitorilor satelor care au murit în perioada 1940-1945, inclusiv a celor împușcați pentru că voiau să ajungă în România.

Au mai fost ridicate paraclise în satele Prisăcăreni din Deal, Suceveni și Carapciu. Din inițiativa administrației raionale Hliboca, cu aportul firmelor de construcții din raion, specialiști în acoperișuri din Voloca, Gospodăria Silvică din Camenca și întreprinzători privați, lângă monumentul de la Varnița s-a ridicat și o bisericuță din lemn. Jertfa martirilor de la Fântâna Albă nu a fost uitată în România, iar la Mănăstirea Putna s-a ridicat o troiță și un portal.

În anul 2011, ziua de 1 aprilie a fost declarată prin lege „Ziua de cinstire a memoriei românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și alte forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ținutul Herța, nordul Bucovinei și în întreaga Basarabie”. Tot în anul 2011 s-a realizat spațiul memorial de la Putna, prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni și Stăreția Putnei.

În ultimii ani, evenimentul tragic din anul 1941 este tot mai cunoscut și mulți români din țară vor să fie prezenți la comemorare. Zona este peste graniță, într-un loc mai greu accesibil, de aceea, cu binecuvântarea IPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, spațiul memorial de la Putna a fost reamenajat ca Portal Memorial Golgota Neamului „Fântâna Albă”. Portalul a fost sfințit la 2 iulie 2018, de sărbătoarea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, ca parte a manifestărilor dedicate Centenarului Marii Uniri, pentru a cinsti memoria celor care și-au iubit neamul, credința și patria.

Ansamblul, închinat jertfei românilor de pretutindeni și din toate timpurile pentru libertate, independență și demnitate. Ansamblul este sculptat în piatră de Podeni și de Vratza și cuprinde o poartă monumentală, o troiță de piatră, spații pentru flori și lumânări, inscripții cu numele satelor de unde au pornit spre România cei uciși la Poiana Varniței și o cișmea, simbol al vieții care izvorăște din jertfa lor. În fața Porții, locul de trecere, este așezată Crucea, simbolul jertfei, arătând că cei uciși au căzut în fața graniței, locul de trecere în țara dragă.

Numele tuturor celor căzuți în anul 1941 este cunoscut doar de Dumnezeu, la fel ca numele multora, morți din cauza prigoanei comuniste. Cu toții au urcat Golgota jertfirii vieții pentru ca poporul român să aibă parte de bucuria învierii. Neuitarea lor și ruga pentru odihna lor sunt datoriile noastre față de ei care au dat un exemplu de demnitate pentru numele de român. Dacă îi vom uita și nu ne vom ruga pentru ei, vom arăta că nu știm să prețuim jertfa înaintașilor care ne-au înălțat și ne-au apropiat de Dumnezeu, că ne-am pierdut conștiința, că nu apreciem pacea și libertatea.

Informații preluate din „Ghiocei însângerați”, de Petro Chirstiuc, ediția a II-a completată (Cernăuți, anul 2011) și proiectul „Destin bucovinean”, volumul I, „Fântâna Albă, Golgota Neamului”, editura Nicodim Caligraful, Mănăstirea Putna, anul 2018, ediție îngrijită de academicianul Alexandrina Cernov.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.