A mai trecut un an pe care l-am trăit cu toții între teamă și speranță, nevoiți să ne obișnuim cu neașteptate limitări. Ne-au lipsit poate cel mai mult întâlnirile în care puteam să marcăm momente importante din existența neamului nostru, întâlnirile cu frații din Basarabia și din nordul Bucovinei, clipe în care să ne manifestăm adeziunea la valori și principii cu care poporul român a traversat istoria.
Se împlinesc, pe 27 martie 2021, 103 ani de când Basarabia, îndurerata noastră soră de dincolo de Prut, făcea, prin Hotărârea Sfatului Țării, un prim mare pas spre unirea tuturor românilor. Sărbătoarea din acest an ne găsește mai săraci, de pe cerul culturii și literaturii române s-a mai stins o stea, lăsându-ne doar lacrima.
Trecerea la cele veșnice a scriitorului, ziaristului, marelui patriot, a omului Nicolae Dabija este o mare pierdere pentru întreaga fire românească. Făcea parte din stirpea celor aleși să își slujească țara și neamul cu cuvântul ziditor de curată limbă românească, cu harul creatorului dăruit luptei pentru eliberarea și unitatea neamului trăitor „în țara Lui Eminescu”, dincoace sau dincolo de Prut.
S-a alăturat Luceafărului și altui mare martir ai cărui ochi s-au stins „tot pe slova cărții sale” și Grigore Vieru. Acești patrioți luminați și-au mărturisit cultul pentru Mihai Eminescu, care a fost pilonul rezistenței fraților români în vremuri potrivnice.
Este un 27 martie trist, când nu ne rămâne altceva decât să ne aplecăm asupra valoroasei opere lăsate de Nicolae Dabija, să răsfoim săptămânalul „Literatură și artă” care a ajuns până la noi, cărțile altor patrioți basarabeni (o parte regăsindu-se în expoziția omagială organizată la Biblioteca Municipală „G. T. Kirileanu” din Vatra Dornei), să le recitim, ca un pios omagiu adus celor care au fost flăcări vii pe altarul românismului, celor care nu au trăit visul reîmplinirii unității de neam, însă convinși că acesta va fi viitorul.
Sfârtecată din trupul vechii Dacii, răpindu-ți dușmanii, avuțiile și fiii și strămutându-i în Siberii de pământ și de conștiință, tu, Basarabie, nu ai fost niciodată înfrântă. Ai rămas fâșie de pământ de limbă română din cele foste nouă județe, ființă vie din același neam, primitoare credulă a atâtor seminții străine, mamă nevitregă cu oamenii de omenie, pe care îi ții la pieptul tău, încălzindu-i și hrănindu-i. Dar și cu unii care mușcă sufletul tău, rupându-te în așa zise republici Nistrene sau Găgăuze, sângerându-te, dar neputând vreodată să te sfâșie, chiar dacă colții sunt din uraniul Uralului și vicleșugurile din moștenirea tătucului I. V. Stalin.