Vatra Dornei, Perla Bucovinei. Așa aș fi vrut să se numească articolul de față, dar, din păcate, Dorna noastră este departe de a merita această titulatură. Încep un mic serial dedicat lucrurilor mărunte de la noi din oraș și nu cu monumente care necesită reabilitări scumpe, iar asta deoarece am convingerea că simțul adevăratului gospodar stă tocmai în capacitatea acestuia de a rezolva tocmai acele lucruri care trec drept „mărunte”.
Am ținut să fac această precizare pentru că scările care duc spre Dealul Runc ar putea părea neimportante, mai ales astăzi, când majoritatea celor care ne vizitează au mașină, însă aceste banale scări „îți sar în ochi” încă de la depărtare, iar contrar a ceea ce ar putea crede edilii noștri, chiar sunt folosite de foarte multă lume.
Dealul Runc sau Platoul, așa cum este cunoscut de dorneni, este un loc minunat pentru plimbare și relaxare, de unde mai ales seara poți admira orașul în toată splendoarea sa. Aș putea spune că este singurul loc de unde poți spune cu mâna pe inimă că orașul lui Vasile Deac este minunat.
Chiar dacă plimbările în natură sunt printre singurele activități de agrement la Vatra Dornei, administrația dorneană din ultimii 30 de ani nu a reușit sau nu a avut bunăvoința de a repara acele scări ce duc spre pârtia de biatlon. Tot aceste scări duc spre unele dintre cele mai importante pensiuni ale zonei și aș enumera Casa Vânătorului, Cabana Vulturul, Casa Deac și altele.
Turistul sau turiștii (dacă avem norocul să fie mai mulți) interesați de o plimbare în natură au două variante: să escaladeze panta de lângă Biserica Ortodoxă, prin locul în care în urmă cu mulți ani erau niște scări și acum au rămas doar niște borduri împrăștiate, sau să ocolească pe drumul principal, făcând slalom printre mașinile care gonesc înspre și dinspre oraș.
De ce nu le-au prins în proiectul de aproape 9 milioane de euro primarul Constantin Huțanu și specialista domniei sale, doamna Rodica Albei? Cum au putut omite acele scări? Și ele deservesc, ca și strada care a fost asfaltată în zona Runc, accesul către zone turistice. De ce nu le-au făcut primarii Moraru și Boncheș? Un motiv, foarte simplu de altfel, ar fi că domniile lor au tranzitat orașul doar în mașină, iar dacă au mai stat pe la barieră, poate li s-a părut de la depărtare că arată bine.
În realitate știm mai toți că arată jalnic, iar în curând vor fi impracticabile. Acum câțiva ani au fost restaurate ultimele zece trepte, cele care se învecinează cu campingul domnului Budăi, dar nu datorită aleșilor locali, ci din inițiativa unor elevi de la Liceul „Ion Luca”, sub coordonarea unui profesor.
A fost un semnal de alarmă dat de acei tineri că trebuie să avem acces și la acea zonă nu doar cu mașina și, deși exemplul lor a apărut în ziar, din păcate a rămas doar la stadiul de „viitor proiect”. Acum s-au degradat toate și mai tare, iar noi am revenit la stadiul de „escaladări” spre cărări de munte, folosindu-se mai mult cărarea paralelă cu scările decât scările în sine.
Aș fi foarte curios cât de mult pot costa câteva scări spre o zonă importantă pentru turismul dornean având în vedere că acum nu ducem lipsă de borduri și pavele. Sau poate acestea care au fost scoase din tot orașul au o altă destinație mai puțin… ortodoxă? Cine știe, poate acei elevi care au reparat cândva cele zece trepte se vor întoarce în orașul natal și din spirit civic sau din milă pentru acea zonă mirifică vor relua nobilul proiect de reabilitare a scărilor de la Dealul Runc.
Trist, foarte trist!
Dar despre Lunca Dornei, cândva cu un lac cu hidrobiciclete, pistă de popice, două ștranduri, restaurant unde se adunau probabil jumătate din dorneni, ajunsă acum groapa de gunoi a Dornei, când scrieți?