Este binecunoscut faptul că în perioada 1775-1918 orașul nostru a făcut parte din Imperiul Habsburgic, în condițiile în care în perioada sus amintită întreaga Bucovină a fost parte integrantă a sus-numitului imperiu, iar faptul acesta a avut consecințe multiple și profunde, iar din acest punct de vedere arhitectura nu reprezintă o excepție.
Acesta este și motivul principal pentru care mi-am propus ca în cadrul articolului de față să aduc în atenția cititorilor principalele clădiri construite în urbea de pe Dorna și Bistrița, unele dintre ele apărând „pe fața pământului” datorită demersurilor făcute de primarul Vasile Deac pe lângă autoritățile de la Viena.
Cum este firesc, voi începe cu clădirea primăriei, care inițial s-a numit Palatul Comunal, dar această denumire care astăzi s-ar putea să ne pară cam bizară înseamnă, în esență, cam același lucru cu cel de primărie, iar destinația clădirii nu s-a schimbat nicicând, dar trebuie reținut și faptul că aripa estică a clădirii găzduiește Muzeul de Etnografie, care, după cum este firesc, reprezintă unul dintre cele mai importante obiective turistice ale orașului nostru.
Actualul sediu al Bibliotecii „G. T. Kirileanu” a fost inaugurat în anul 1901, într-un moment în care românii bucovineni sperau să se unească pe vecie cu România și de aceea nu este întâmplător faptul că deasupra ușii de la intrare se află o lozincă mobilizatoare în acest sens, care, evident, nu i-a făcut plăcere împăratului Franz Joseph când a văzut-o.
Inițial, această clădire a fost sediul Societății Patriotice și Literare „Sentinela”, care avea rolul de a evita, prin intermediul culturii, deznaționalizarea românilor din acest colț de lume. În timpul regimului comunist a funcționat acolo pentru o perioadă un cămin de copii cu program prelungit, după care a devenit sediul Bibliotecii Orășenești, statut pe care îl are și astăzi.
Izvorul „Sentinela” a fost descoperit în anul 1871 și s-a numit „Falkenhein”, după numele ministrului Agriculturii de atunci, care a obținut din partea împăratului Franz Joseph aprobarea de a se construi la Vatra Dornei un stabiliment balnear, numele de „Sentinela” obținând-ul în anul 1901, la cerea primarului Vasile Deac, acest nume având rolul de a omagia societatea social-patriotică la care m-am referit anterior.
În perioada regimului comunist, acest izvor de apă minerală feruginoasă aflat în parcul central al orașului s-a numit „23 august”, iar după anul 1989 s-a făcut o „reparație morală”, acest izvor reprimind numele firesc „Sentinela”.
Cazinoul a fost foarte mult timp un important factor de atracție spirituală și mă refer în mod concret la baluri, serate dansante, bibliotecă, cinematograf, tot aici ținându-se, programat sau la cererea publicului, conferințe pe diverse teme, precum istorie, geografie, agricultură, tehnică, etc.
Din păcate, a trecut foarte mult timp de când acest imobil emblematic al orașului nostru stă trist și așteaptă reparațiile capitale care, din păcate, nu se mai produc, deși nu a trecut prea mult timp de când o firmă s-a angajat „cu surle și trâmbițe” să rezolve această problemă spinoasă a arhitecturii dornene contemporane, dar nu trebuie să ne surprindă faptul că nici la ora actuală operațiunea în cauză nici măcar nu a început și nici nu-i trage nimeni la răspundere pe cei vinovați pentru această stare de lucruri.
Cele două gări ale orașului – Vatra Dornei și Vatra Dornei Băi – au fost construite în scopul de a facilita celor interesați accesul la tratamentele din orașul stațiune, unii dintre ei venind chiar de la Viena, dar nu era de neglijat nici legătura feroviară dintre Moldova și Transilvania, orașul nostru având din acest punct de vedere o poziție strategică.
Imobilul în care inițial se făceau tratamente balneare nu are la momentul acesta nimic în comun cu destinația inițială, în condițiile în care acolo se găsesc o farmacie și câteva magazine.
Mai exact când a fost Franz Joseph la Vatra Dornei? Dacă a fost care din obiective erau construite?