Gavril Todașcă și Gabi Todașcă, doi salvamontiști de la Serviciul de Salvamont din Municipiul Vatra Dornei, au fost primii care au ajuns în munții Călimani pentru a interveni și a începe căutarea celor trei persoane care vineri, 1 decembrie 2017, au fost surprinse de o avalanșă în munții Călimani, în zona Valea Haitii, sub Vârful Pietrosu. Nefericitul incident s-a petrecut pe un traseu montan închis de foarte mult timp și acolo unde cei trei nu aveau ce să caute. Avalanșa care i-a luat prin surprindere a avut loc în jurul orelor 14:00.
Lucian Drăgan, în vârstă de 36 de ani, Liviu Sorin Pandelea, în vârstă de 40 de ani, și prietena acestuia, Nathy Josse, în vârstă de 30 de ani, sunt cele trei persoane surprinse de avalanșă din munți. Cei doi bărbați sunt pompieri militari ai Detașamentului de Pompieri din oraș, iar în timpul liber erau voluntari la Serviciul de Salvamont. Pe 1 decembrie aceștia luau parte la o tradiție a salvamontiștilor suceveni de arborare a drapelului pe mai multe vârfuri montane din județ, inclusiv cel din munții Călimani.
Doru Bighiu, jurnalist al Monitorului de Dorna, a stat de vorbă cu primii salvatori ajunși la fața locului, Gavril Todașcă și Gabi Todașcă, pentru a afla cum s-au desfășurat căutările, cum s-a ajuns la această situație și ce a dus la moartea a două persoane.
Doru Bighiu: Amândoi v-ați aflat în echipa de salvare care a ajuns prima la fața locului în care s-a produs avalanșa. La ce oră ați plecat din Vatra Dornei și cât a durat drumul până în Călimani?
Gavril Todașcă: Undeva în jurul orelor 17:30 am fost sunat de singurul supraviețuitor, de Lucian Drăgan, la un minut după ce Petru Ariciuc ne-a anunțat că în Călimani s-a produs o avalanșă. La telefon, Lucian mi-a spus că a fost prins de avalanșă și mi-a comunicat locația exactă în care se află. Amândoi cunoaștem acele trasee. Era epuizat, îmi spunea în telefon că nu mai poate rezista mult.
Am ajuns în zonă cât de repede am putut! Am mers cu mașina cât s-a putut, după care am luat-o pe jos. Condițiile meteo și stratul de zăpadă nu ne-au avantajat deloc. Era strat de zăpadă cu crustă în care călcai, iar apoi de abia mai puteai să îți scoți piciorul pentru a mai face un pas. De multe ori mă simțeam inutil! Mi se părea că nu fac suficient de mult ca să ajut. În acele momente eram în stare să mă sacrific ca să pot ajunge mai repede la ei.
La telefon, Lucian îmi spunea că i-a sunat pe ceilalți doi salvamontiști prinși de avalanșă, dar nu răspundea nimeni. Sorin nu răspundea, Nathy nu răspundea! Îmi spuneam încontinuu că ajung și reușesc să salvez măcar pe unul dintre ei. Îi spuneam la telefon lui Lucian că fac tot ce pot ca să ajung cât mai repede! „Lucian, te salvez”, asta-i spuneam!
Doru Bighiu: Cum vă explicați faptul că Lucian a reușit să vă dea coordonatele exacte ale locului în care se afla?
Gavril Todașcă: Cunoștea traseul. Noi am mers de foarte multe ori pe traseele din Călimani și le cunoaștem. Am schiat împreună acele culoare de foarte multe ori. Lucian era doar cu capul la suprafață. Tot corpul îi era blocat în zăpadă. I-au trebuit trei ore ca să reușească să își scoată telefonul și să anunțe problemele. Mâna stângă o avea imobilizată din cauza luxației la umăr. Nu putea să o miște deloc! Cumva i-a fost prinsă și mâna dreaptă. Presiunea zăpezii era atât de mare încât i-a fost aproape imposibil să se miște.
Trei ore i-a trebuit să își scoată mâna dreaptă și să poată ajunge la telefon și să îl scoată. Telefonul îi suna încontinuu și nu putea răspunde la el! Era un coșmar! Lucian s-a luptat atâtea ore cu temperaturile scăzute! Pentru mine Lucian a fost un erou!
Doru Bighiu: La ce oră v-a sunat Lucian? Dacă vă mai amintiți.
Gavril Todașcă: Lucian m-a sunat în jurul orelor 17:30. Eu m-am întors de pe Giumalău, am intrat în sediul Salvamontului din Vatra Dornei, am stat patru sau cinci minute și l-am așteptat pe Gabi Todașcă, care venea de pe Pietrosu. Când a ajuns Gabi înăuntru, din spate a intrat Petrică (n.r. Petru Ariciuc) și ne-o spus: „Băi, e gravă! I-a prins pe Sorin, pe Lucian și pe Nathy avalanșa!”.
Doru Bighiu: Care era situația lui Lucian când ați ajuns la el?
Gavril Todașcă: Lucian își mișca telefonul. Îl vedeam de la vreo 150 de metri, ne făcea semne luminoase cu telefonul. Și-am strigat la el: „Lucian, gata, te vedem! Venim spre tine!”. Exact unde mi-a spus că se află, exact acolo l-am găsit. Aveam lopata după mine și am început să sap în jurul lui, să-l pot elibera, să îi eliberez coloana de sub presiunea zăpezii. Ne aflam într-o situație critică! Zăpada parcă era de beton!
Mă bucur că puteam vorbi cu el, puteam comunica în timp ce încercam să-l scot din zăpadă. Era în stare bună din punctul de vedere al psihicului. Era conștient 100%. Se autoevalua de unul singur și îmi spunea cum se simte, ce-l doare! În timp ce încercam să-l scot din zăpadă am observa că piciorul drept îi era făcut paranteză!
Chiar el mi-a spus că s-ar putea să aibă piciorul drept fracturat! Efortul de a scoate telefonul și de a lupta cu zăpada l-a făcut să nu intre în hipotermie! A fost o luptă și pentru mine! Eram obosit după traseul făcut pe Giumalău, dar andrenalina m-a făcut să nu epuizez! Îmi trecea prin minte că aș da câțiva ani din viață ca să îmi pot ajuta prietenul cât mai mult, vă spun sincer, vă spun cu mâna pe inimă! De multe ori mă simțeam inutil că nu reușesc să fac suficient!
Gabi Todașcă: Cred că undeva la 40 de minute ne-a luat să ajungem de la mașină până la locul în care se afla Lucian. Dacă nu ar fi avut psihicul pe care l-a avut, nu cred că ar fi rezistat! Asta a fost cel mai important. A avut o ambiție extraordinară să își scoată telefonul, să ne anunțe și să reziste! A vorbit în permanență la telefon, ne-a ținut la curent cu tot ce se întâmplă. A vorbit foarte mult la telefon cu soția și a rezistat! Însă cel mai mult la ținut în viață, cred, gândul la copilul său.
Doru Bighiu: Am înțeles că erau toți oameni cu multă experiență!
Gavril Todașcă: Ei aveau experiență! Sorin, bunul meu prieten, și Nathy au urcat pe Mont Blanc acum doi ani. Au făcut un vârf de 4.800 de metri. Călimaniul era un deal pentru ei! Urcaseră pe Mont Blanc, iar la orele 21:00 ei erau în vârf. De la 21:00 și până la 05:00 ei au coborât în rapel muntele. Sorin m-a sunat exact când au ajuns jos și mi-a povestit totul. Au coborât o noapte întreagă în rapel de acolo de sus! Aveau o condiție fizică extraordinară!
Doru Bighiu: Credeți că ei au declanșat avalanșa?
Gavril Todașcă: Din ce știu de la Lucian, avalanșa s-a declanșat undeva la 20 de metri deasupra lor. Prezența lor în zona este posibil să fi contribuit la declanșarea avalanșei. Însă și vremea se poate să fi fost un factor. În jurul orelor 14:00 puterea soarelui este capabilă să declanșeze avalanșe! Cine să știe…
Doru Bighiu: Cât timp a durat să îl scoateți pe Lucian din zăpadă și să îl pregătiți pentru transportul până la ambulanța SMURD?
Gavril Todașcă: Cred că 3 sau 4 minute! Am reușit să-l salvez, să-l eliberez! Numai când vedeam că am prietenul lângă mine și că este în viață mă ambiționam să fac cât mai mult pentru a-l ajuta! Nu simțeam nimic când eram acolo și-l ajutam! Atât de multă andrenalină aveam în corp! Spărgeam gheața, scoteam bulgări de zăpadă, doar să-l văd eliberat de acolo! Între timp au mai ajuns niște băieți de la ISU și de la Salvamont de la noi și l-au pregătit pentru transport, iar eu am început să caut următoarea victimă!
Cristi Huțan, de la Serviciul de Salvamont din municipiul Vatra Dornei, a fost și el unul dintre primii salvatori ajunși la fața locului. Cristi a coborât, alături de alte persoane, cu Lucian Drăgan pentru a-l transporta la ambulanța SMURD.
Doru Bighiu: Cum s-a desfășurat transportul lui Lucian până la ambulanța SMURD care aștepta la circa trei kilometri depărtare?
Cristi Huțanu: A fost greu, foarte greu! Am coborât prin pâraie până la ambulanță! L-am cărat pe Lucian în jur de trei kilometri până la ambulanță! Eram nouă persoane care îl transportam. Eram eu, șase pompieri și încă doi jandarmi. Pe tot traseul am comunicat cu Lucian, am vorbit cu el și îi explicam ce se întâmpla și ce urmează să facem! A înțeles tot timpul ceea ce i se întâmplă. Îmi spunea că are dureri mari, dar ne îndemna să continuăm și să mergem mai departe!
Gavril Todașcă: Eu am continuat căutarea celorlalte două victime! Nu aveam nicio idee unde s-ar putea afla bunul meu prieten, Sorin, și Nathy. În momentul în care ești surprins de avalanșă este foarte greu să îți mai poți lua puncte de reper. Știam că în urcarea lor spre vârf Sorin era primul, Lucian era al doilea, iar Nathy era în spatele lor. Pe Nathy am reușit să o găsesc relativ repede!
Știam că Sorin și Nathy aveau și câinele cu ei, așa că am început să-l strig pentru că putea fi un indiciu util. Am verificat toată suprafața unde părea să fi avut loc avalanșa și n-am găsit niciun indiciu care să mă ajute. N-am reușit să găsesc nici câinele! În timp ce mă întorceam spre locul în care l-am găsit pe Lucian, a apărut câinele în fața mea! Așa că am mers înspre locul dinspre care venea câinele. La un moment dat am zărit mâna lui Nathy! Avea mâna încleștată, avea pumnul strâns! Am prins-o de mână și era foarte rece!
Am început să sap în jurul ei. Era în poziție orizontală și nu avea foarte multă zăpadă peste ea. Am eliberat-o și au venit alte câteva persoane din spatele meu care au început manevrele de resuscitare! I s-au făcut manevrele de resuscitare vreo oră, dar au fost inutile. Când am găsit-o, poziția capului era incompatibilă cu viața. Posibil să fi suferit traume la coloană. Avea o lovitură la arcada dreaptă și o plagă deschisă. Dar încă speram că o să zâmbească! Nathy era tot timpul o persoană zâmbitoare, chiar dacă era supărată! Niciodată nu era tristă! Niciodată!
Doru Bighiu: Ați continuat căutările apoi și pentru Sorin?
Gavril Todașcă: Bineînțeles că am continuat căutările! Am efectuat căutările vizuale până au venit mai multe persoane și s-au început căutările cu sondele de avalanșă. Dar căutările au fost inutile până acum! Sorin a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai mei! Am povestit și bucurii și necazuri! Noi doi am ieșit de cele mai multe ori pe munte! L-am cunoscut din toate punctele de vedere!
Nu înțeleg de ce i s-au întâmplat lui! Ca om, nu aș putea să-l descriu altfel! Mi-aș dori să pot fi ca el! A încercat să nu supere niciodată pe nimeni, să îi ajute pe toți așa cum poate! Dacă îi cereai ceva, inclusiv echipament de munte, îți dădea cu tot dragul! Nu spunea niciodată nu! Evenimentele astea o să mă marcheze pe viață!
Pentru mine, cred că ultimele ture pe munte sunt cele de căutare pentru Sorin! Nu cred că mă mai simt în stare să mai urc pe munte! Eu am încrederea că o să îl găsim cu riscul de a săpa în zăpadă până la epuizare! Pot să stau câteva zile acolo și tot nu o să mă opresc să-l caut! Sorin înseamnă mult prea mult pentru mine ca să-l las acolo.
Alte articole pe același subiect:
1. UPDATE. Trei salvamontiști dorneni au fost surprinși de o avalanșă în Călimani / Două persoane găsite; una dintre ele a decedat
2. Nathy Josse, femeia surprinsă de avalanșă în Călimani, a fost găsită decedată
3. VIDEO. Lumânări aprinse pentru cei doi salvamontiști decedați în avalanșa din Călimani
4. FOTO și VIDEO de la căutările celor trei salvamontiști surprinși de avalanșă în Călimani
Cățelul lor este o rasă foarte sensibilă și afectuoasă. Suferința lor după stăpân e nemărginită. Sper să se ocupe cineva de el așa cum trebuie. Filmul Hachiko e după fapte reale. Foarte tristă întâmplare!
Trist! Fără cuvinte!
Aveau cumva schiurile la ei?