Deşi au trecut aproape patru luni de la celebrul „scandal al magaziilor”, primarul Ilie Boncheş revine în şedinţa de Consiliu Local asupra sumelor destinate celor două magazii, cea din spatele bibliotecii, respectiv cea de la centrul de bătrâni, acestea fiind cu mult diminuate.
Un primar responsabil ar fi rezolvat problema în cel mult 24 de ore, imediat după începerea scandalului, amendând firma care a construit cele două magazii fără autorizaţie, apoi, după demolarea lor, ar fi scos imediat la licitaţie construcţiile, de data aceasta respectând toate procedurile legale.
Nu s-a întâmplat acest lucru, iar acum primarul înaintează noi preţuri pentru decontarea sau construcţia celor două magazii (în cazul în care cele construite ilegal vor fi demolate). De vreme ce e puţin probabil ca Ilie Boncheș să dispună demolarea şi reconstruirea lor, rămâne varianta a doua, şi anume plata acestora către firma constructoare. Ce anume l-ar putea face pe primar să facă într-un final plata, în ciuda faptului că ştie că o astfel de plată intră în sfera penalului?
Cea mai simplă explicaţie ar putea fi următoarea: sfătuitorii domnului primar au informaţii legate de stabilirea unui prag pentru abuzul în serviciu, prag care, dacă va stabili o sumă suficient de mare, va acorda o marjă în care primarii să poată face tot felul de „giumbuşlucuri”, fără a se mai teme că vor intra în sfera penalului.
În felul acesta, dezideratul pe care şi l-au propus guvernanţii PSD-ALDE atunci când au ajuns la conducere, acela de a-şi salva în teritoriu gaşca politică, care acumulase teancuri de dosare la DNA, se va îndeplini.
Un dialog preluat de pe siteul de achiziții publice
În data de 29.03.2017, pe siteul mai sus amintit, a apărut următoarea conversație:
Întrebare constructor: „Bună ziua! Am o întrebare. În octombrie-noiembrie 2016, o autoritate contractantă a decis efectuarea unor lucrări de construcţii a două magazii în regim de urgenţă, justificate de lipsa de spaţiu de depozitare a combustibililor solizi (lemne de foc). Constructorul a construit acele două imobile în termen de o lună, dar fără a încheia un contract cu autoritatea contractantă, pe motiv că lista de achiziţii nu putea fi modificată în lunile noiembrie-decembrie 2016 şi nici timp pentru publicarea pe SEAP nu mai era, aşa că aceasta a promis constructorului că va include pe lista de investiţii acele două construcţii în luna ianuarie 2017, luna când va opera şi anunţul pe SEAP.
Bugetul a fost adoptat abia în luna martie 2017, iar Consiliul Local nu a mai fost de acord cu includerea celor două magazii pe lista de investiţii, motivând faptul că cele două construcţii sunt deja realizate fizic, astfel că datorită nerespectării procedurilor, nu se mai poate publica anunţul pe SEAP şi implicit contracta şi deconta lucrarea.
Ţinând cont de toate aceste aspecte, cum poate acţiona constructorul asupra autorităţii contractante, legal, pentru a-şi recupera banii? Menţionez că a existat o situaţie de urgenţă legată de necesitatea construirii acelor două magazii şi că suma cumulată a acestor construcţii este sub 100.000 lei”.
Răspuns: „Din cele expuse înţeleg că nici măcar achiziţie directă offline nu e, ci mai degrabă o târguială fără ofertă şi contract. Pentru construirea magaziilor trebuia să fie emisă măcar o comandă scrisă. În cazul în care nu există niciun document scris şi semnat de părţi, constructorul va trebui să facă dovada construirii şi să notifice în scris autoritatea contractantă în legătură cu o eventuală recuperare a obligaţiilor de plată pe cale judecătorească”.
Întrebare constructor: „Aşa e, nu există contract nici achiziţie offline, dar există referate de necesitate făcute de serviciul de urbanism cu privire la necesitatea executării acestora. De asemenea, autoritatea contractantă ar dori să facă plata, dar motivează că nu are cadrul legal de a mai scoate acum pe SEAP lucrările. S-a mers pe încredere, iar un jurist mi-a spus că pot să fac plângere penală pentru abuz de încredere”.
Răspuns: „Pentru ce dracu mai dorește autoritatea să scoată acum lucrările pe SEAP? Și ce-o fi însemnând acest lucru? Mai exact cred că ar vrea operatorul, adică tu (din câte am înțeles eu), să publici lucrările în catalogul electronic SEAP și ea să inițieze achiziția directă acolo. Singura ta șansă să-ți iei banii pe lucrarea executată e instanța de judecată”.
În loc de concluzie
Dialogul de mai sus amintește de cel purtat în Consiliul Local, unde nici consilierii, nici comisiile de specialitate nu erau în temă cu subiectul dezbătut. Pe de o parte unii reclamau prețul, pe de altă parte alții veneau cu soluții „legale” numai bune pentru DNA. Se pare că dialogul absurdului nu a avut nici până azi, pentru niciuna din părți, o soluție.
Cum se va încheia această poveste nu se știe. Și nu știm dacă acest precedent nu va crea și alte situații asemănătoare. Ținând cont de câte năzbâtii financiare am avut parte în cei 28 de ani de democrație, vom fi oricând expuși (săracul buget local) la fel de fel de încercări de a acoperi matrapazlâcuri locale.
Lasă un răspuns