Învățăm din școală că pădurea are 3 funcții principale: economică, de mediu și socială. Echilibrul între aceste 3 funcții este căutat de către școlile de silvicultură și practică silvică. Anul trecut această balanță a școlii și practicii silvice, a echilibrului între funcțiile economice, de mediu și sociale ale pădurii, a fost violent dezechilibrată dintr-o falsă perspectivă ecologistă:
– fenomenul tăierilor ilegale a fost exacerbat, a devenit prioritate în Legea Siguranței Naționale, iar măsurile pentru combaterea acestui fenomen au devenit disproportionate: o nouă lege a contravențiilor silvice (OUG 51/2016), dezvoltări ale sistemului SUMAL – Radarul Pădurilor care s-au dorit a urmări fiecare arbore din pădure (supraveghere satelitară, GPS pe fiecare arbore pus în valoare, GPS pe fiecare transport);
– suprafața siturilor Natura 2000 a fost extinsă, atingând peste 40% din suprafața pădurilor;
– a fost inițiat Parcul Național Făgăras (Yellowstone de România) cu o suprafață de peste 200.000 de hectare;
– autorizarea de mediu a activității de exploatări forestiere a devenit un coșmar birocratic nefuncțional;
– toate instituțiile de forță ale statului au căpătat atribuții de combatere a „infracționalității silvice”; zeci de mii de confiscări și amenzi au fost aplicate în sectorul forestier.
În toamna anului 2016 atrăgeam atenția că efectul cumulat al acestor măsuri va fi o uriașă criză de resursă care va afecta atât aprovizionarea populației cu lemn de foc, cât și a industriei lemnului cu resursă. Ceea ce s-a și întâmplat. Industria s-a adaptat cum-necum prin redimensionare, restrângere și creșterea importurilor de masă lemnoasă la peste 2,5 milioane mc echivalent lemn rotund (1,8 milioane mc lemn rotund și peste 300.000 mc cherestea). Populația a rămas captivă crizei de resursă, iar prețurile lemnului de foc au explodat.
Schimbarea politică adusă de alegerile din toamna anului 2016 a lăsat această bombă socială, a crizei lemnului de foc, în sarcina guvernării PSD. Din păcate, în loc să înlăture blocajele aduse de viziunea „ecologistă”, guvernarea PSD s-a blocat în propria indecizie:
– OUG 51/2016 nu a fost anulată; după 5 luni de dezbateri s-a ajuns la o formă a legii contravențiilor silvice care doar îmblânzește OUG 51/2016. Pe fond sancțiunile au rămas;
– procedura de autorizare de mediu a activității de exploatare nu a fost simplificată;
– presiunea instituțiilor de forță ale statului, contravențiile abuzive, nu a scăzut. A devenit o prioritate a guvernării creșterea la peste 1.000 de posturi a personalului Gărzilor Forestiere. Fondul de premiere din amenzi a personalului de constatar a contravențiilor silvice a fost introdus de către Legea Contravențiilor Silvice;
– HG 1004/2016 nu a fost amendat; birocrația dublei raportări în SUMAL și Wood Tracking nu a fost eliminată; sistemul SUMAL nu a fost deschis pentru a deveni bază a sistemelor naționale due-diligence; activitatea din domeniul silvic a rămas grevată de suprareglementare și birocrație (dau exemple doar marcările pentru persoane fizice și în vegetația din afara fondului forestier național, precum și obținerea derogărilor pentru extragerea produselor accidentale).
Suntem către sfârșitul lunii iulie, timpul a trecut, iar combaterea crizei lemnului de foc a devenit prioritate a guvernării. Sunt 3,5 milioane de gospodării care se încălzesc cu lemn de foc, iar impactul social al crizei este devastator. Din păcate, în loc să trateze cauzele crizei, blocajele induse prin dezechilibrarea balanței către viziunea ecologistă, guvernarea PSD dezechilibrează și mai tare balanța înclinând-o către funcțiile sociale: aprovizionarea populației cu lemn de foc devine prioritate absolută între principiile de valorificare a masei lemnoase, prin modificarea Codului Silvic. Principiul economic al valorificării superioare a masei lemnoase este ignorat.
Vom prelua modificările pe această linie aduse de modificarea Codului Silvic:
Art. 18. La articolul 59, după alineatul (5) se introduc 9 noi alineate, alin. (51–59), cu următorul cuprins:
„(51) Lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor, tăierile de igienă, precum şi tăierile de produse accidentale dispersate sau realizate pe suprafețe compacte de maximum 3 ha, executate în fondul forestier proprietate publică a statului se realizează de către administratorii prevăzuți de lege, prin exploatare în regie proprie, cu forțe proprii sau prin prestări servicii cu operatori economici atestați pentru lucrări de exploatare forestieră.
(52) Volumul disponibil rezultat ca lemn de lucru cu diametrul la capătul gros de maximum 24 cm și ca lemn de foc din lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor, din tăierile de igienă, precum şi din tăierile de produse accidentale dispersate sau realizate pe suprafețe compacte de maximum 3 ha, din fondul forestier proprietate publică a statului, se valorifică în următoarea ordine de priorități:
a) pentru necesarul de lemn al populației, în baza solicitărilor centralizate de unitățile administrativ-teritoriale pe suprafața cărora este amplasat fondul forestier administrat de ocolul silvic de stat; această cantitate se valorifică prin vânzare directă, iar cumpărătorul acesteia nu are dreptul de comercializare; centralizarea solicitărilor se va face până la data de 1 august, iar transmiterea acestora către ocolul silvic se face până la data de 15 august;
b) pentru consumul propriu al unităţilor de interes local finanţate, integral sau parţial de la bugetul de stat sau bugetul local, care nu desfăşoară activitate economică în sensul reglementărilor comunitare în domeniul ajutorului de stat, în baza solicitărilor centralizate de unitățile administrativ-teritoriale pe suprafața cărora este amplasat fondul forestier; această cantitate se valorifică prin vânzare directă, iar cumpărătorul acesteia nu are dreptul de comercializare;
c) consumul propriu al administratorilor fondului forestier proprietate publică a statului.
(53) Volumul disponibil rezultat ca lemn de lucru cu diametrul la capătul gros de maximum 24 cm și ca lemn de foc din lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor, din tăierile de igienă, precum şi din tăierile de produse accidentale dispersate sau realizate pe suprafețe compacte de maximum 3 ha, executate în fondul forestier proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale se valorifică în condițiile regulamentului de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier 10 proprietate publică în vigoare, în următoarea ordine de priorități:
a) pentru necesarul de lemn populației din raza unității administrativ-teritoriale; această cantitate se valorifică prin vânzare directă, iar cumpărătorul acesteia nu are dreptul de comercializare;
b) pentru consumul propriu al unităţilor de interes local de pe raza unității administrativ-teritoriale finanţate, integral sau parţial de la bugetul de stat sau bugetul local, care nu desfăşoară activitate economică în sensul reglementărilor comunitare în domeniul ajutorului de stat; această cantitate se valorifică prin vânzare directă, iar cumpărătorul acesteia nu are dreptul de comercializare;
c) consumul propriu al administratorilor fondului forestier proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale;
d) în situația în care nu se poate asigura necesarul de lemn de foc din resursa prevăzută mai sus, unitățile administrativ-teritoriale pot hotărî să se asigure necesarul de lemn de foc şi din volumul rezultat prin aplicarea celorlalte categorii de lucrări silvotehnice.
(54) Volumul de lemn de lucru cu diametrul la capătul gros de maximum 24 cm și de lemn de foc, rămas după acoperirea necesarului de lemn în condițiile alin. (52 ) sau (53 ) se valorifică, prin vânzare directă, către populația din unitățile administrativ-teritoriale limitrofe unității administrativ-teritoriale pe suprafața căreia este amplasat fondul forestier administrat.
(55) Volumul disponibil de lemn de lucru cu diametrul la capătul gros de maximum 24 cm și de lemn de foc, rămas după acoperirea necesarului de lemn în condițiile alin. (54 ) se valorifică în condițiile regulamentului de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică, în vigoare.
(56) Volumul de lemn prevăzut la alin. (51 ) se adaugă la volumul maxim care poate fi valorificat ca materiale lemnoase fasonate de către administratorii fondului forestier proprietate publică a statului, stabilit în condiţiile regulamentului de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică.
(57) Pentru județele deficitare în păduri, solicitările formulate către unitățile administrativ-teritoriale se centralizează la nivelul prefecturilor și se transmit Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva în vederea comunicării către acestea a existenței în județele limitrofe, a eventualelor volume de lemn de lucru cu diametrul la capătul gros de maximum 24 cm și de lemn de foc, disponibile spre vânzare. 11
(58) Persoanele fizice care au în proprietate fond forestier din care își pot acoperi cantitatea de lemn necesară încălzirii locuințelor, de minimum 10 mc/an, nu pot beneficia de lemn de foc pentru încălzirea locuințelor în condițiile alin. (52) – (54).
(59) Materialele lemnoase prevăzute la alin. (52) – (54), comercializate de către cumpărătorii acestora, sunt fără proveniență legală și se confiscă fizic sau valoric, după caz, în condițiile legii.”
Formulările aduse de modificarea Codului Silvic sunt imperative și nu lasă loc de interpretare și se aplică simetric atât pădurilor proprietate publică a statului administrate de Romsilva, cât și pădurilor proprietate publică locală a UAT-urilor primăriilor. Volumul din aceste categorii de lucrări se situează între 30 și 50% din volumul total recoltat la nivel național în funcție de specificul regional.
Atunci când în 2013 ministrul Lucia Varga a dorit să introducă vânzarea masei lemnoase exclusiv în forma fasonată toată lumea a spus că este o utopie. Această utopie este reluată de modificarea Codului Silvic cu aplicabilitate imediată.
Ce efecte va produce acest mod de reglementare? Personal cred că va aduce și mai multe blocaje:
– în lipsa structurii de depozite necesară și a unui sistem de sortare specific, această infrastructură se găsește la agenții economici și nu la administrațiile silvice; masa lemnoasă exploatată în regie proprie sau în prestații de către agenți economici va rezulta în lemn fasonat la drum forestier auto, adică în pădure, în proporție covârșitoare departe de localități. Vânzarea „en-detail” către populație a lemnului de foc, de la drumuri auto forestiere uneori la zeci de kilometri de localități, este o utopie nefuncțională;
– există zone cu procente mari de împădurire și zone deficitare; această redistribuire a resursei a fost făcută de către agenții economici prin rețeaua de depozite de vânzare a lemnului de foc către populație. Mecanismul prevăzut de Codul Silvic pentru zonele deficitare în resursă, cereri centralizate de către primării, centralizate de prefecturi și transmise către Romsilva este hilar. Ce să facă Romsilva cu aceste cereri? De unde să acopere necesarul? O gândire tip repartiție de butelii din perioada comunistă;
– în reglementare a fost ignorată realitatea faptului că rășinoasele reprezintă peste 30% din resursă. În cazul unei păduri comunale din zona de munte, unde rășinoasele reprezintă 80-90% din resursă, cum să exploatezi în regie primele rărituri (lemn subțire) și să pui la drum auto zeci de mii de mc de „lemn de foc” subțire de rășinoase? Această resursă nu se vinde ca lemn de foc, industria lemnului valorifică foarte bine această resursă în schimb. Este o ignorare din nou a economicului;
– în condițiile în care „persoanele fizice” care fac redistribuirea lemnului de foc (platformele), pentru că fac transporturi, considerate activitate economică, neimpozitată, au început să fie sancționate pentru evaziune fiscală, cine să facă distribuirea lemnului de foc din platforme primare către populație? Evident, pădurarii vor avea o afacere aici, căci vor încasa diferența între prețul „de listă” și prețul real pe piață al masei lemnoase. Va fi o sursă majoră de corupție și de degradare a administrației silvice. Această masă lemnoasă, care teoretic „nu poate fi comercializată” de către beneficiari, în fapt va trebui să fie comercializată pentru a ajunge la beneficiari;
– pierderile economice sunt uriașe. Dacă vorbim de o „primă răritură” la rășinoase, aceasta se valorifică în prezent către agenții economici cu 60-90 lei/mc. Conform modificărilor Codului Silvic, aceasta trebuie exploatată în regie sau prestație, cu costuri minime de 70-80 lei/mc pentru administrația silvică, rezultând lemn subțire de rășinoase la drum auto forestier. Ce să facă cu acest lemn?
Nu mai detaliez, personal nu văd cum aceste mecanisme „de asigurare a lemnului de foc” ar putea să funcționeze. Este o gândire de tip „cote de tăiere” din alte timpuri, care ingoră pur și simplu realitățile economice ale sectorului. Soluțiile la criza lemnului de foc nu sunt simple, dar dacă această criză a apărut brusc începând de anul trecut, evident este o criză artificială și trebuiau eliminate cauzele care au generat-o:
– blocajele marcărilor în pădurile private și în vegetația din afara fondului forestier național (birocrația marcărilor, aprobării și verificării APV-urilor, eliberării avizului);
– deblocarea derogărilor pentru produse accidentale, amenajării pădurilor între 10-100 de hectare;
– simplificarea autorizării de mediu a activității de exploatare a lemnului;
– anularea OUG 51/2016 era obligatorie. Lemn legal exploatat pe baza de APV, contract, autorizație se confiscă încă astăzi datorită modului ambiguu în care este definită „proveniența legală”. Legea contravențiilor silvice continuă să inhibe activități legale din sectorul forestier;
– chiar și importurile de lemn de foc, care au devenit foarte atractive datorită prețurilor de pe piaa din România, sunt descurajate de birocrația și suprareglementarea din sector: emiterea de aviz în vamă la importuri, autorizare depozit, acord de distribuire pentru documente.
Dincolo de măsurile acestea imediate, este nevoie de o strategie prin care să se diversifice sursele de energie pentru încălzire: utilizarea biomasei din agricultură, utilizarea tocăturii, utilizarea peleților și a surselor de biomasă foarte diverse, culturi specializate pentru biomasă și valorificarea terenurilor. Reducerea TVA la lemnul de foc este de asemenea o măsură logică. Ar reduce puțin prețul și ar încuraja activitatea legală a depozitelor de lemn de foc.
Modificările adoptate ale Codului Silvic aduc multă tensiune și imprevizibil în sector. Eu cred că vor amplifica blocajele și vor amplifica criza. Am avut o exacerbare a „ecologismului” care a produs blocaje economice. Acum vom avea o exacerbare a „socialului” care va amplifica blocajele și pierderile economice. Balanța între funcțiile economice, sociale și de mediu în sectorul silvic este profund dezechilibrată. În fapt este o criză artificială prin ignorarea celor mai simple și evidente legități economice. Este o ipocrizie a populismului cu mască socială sau de mediu.
Până la urmă totul se reduce la oameni și decizii. La lipsa de dialog și dezbatere în adoptarea modificărilor la Codul Silvic. Pentru că este o criză artificială, efectele acesteia pot fi înlăturate destul de rapid. Dacă se recunosc greșelile. Vom vedea în perioada imediat următoare dacă ministrul Doina Pană va identifica aceste greșeli. Sectorul însăși persista în propria incapacitate de lobby, reprezentare și comunicare. Să începem prin a ne recunoaște greșelile. Este greu. Nimeni nu vrea să recunoască că a greșit. Ne adâncim în criză.
Lasă un răspuns