Dezmăţul în cheltuirea banului public a fost adesea constatat în paginile ziarului nostru, edilii care s-au perindat prin primărie plătind preţuri exorbitante pe tot felul de lucrări.
Dacă puntea de peste râul Dorna a costat într-adevăr 400 de milioane de lei, atunci avem o mare problemă, în sensul că dacă omul din fruntea oraşului, căruia i se spune “primar”, şi care de felul lui este ordinator de credite pentru administraţia locală, a plătit această sumă, atunci toată suflarea dorneană, de la presă şi până la consilierii locali, de la cetăţenii care-l pot opri pe stradă pentru a-l lua la întrebări şi până la duhovnicul domniei sale, absolut nimeni nu poate lăsa acest abuz să treacă neobservat.
Dacă ultimul preţ vehiculat pentru această punte ar fi de fapt 600 de milioane de lei, atunci orice plătitor de taxe şi impozite din oraş poate sesiza Curtea de Conturi, pentru iresponsabilitate în cheltuirea banilor. Cum să dai 600 de milioane de lei vechi pentru câteva şprăngi, 4 stâlpi de susţinere, nişte beton şi accesorii? Adică aproape 1500 de euro pentru 1 metru liniar?
Și asta în condiţiile în care lemnul a fost pus la dispoziţie de primărie, deci nu intră în suma/sumele vehiculate mai sus. Cum e posibil aşa ceva? Publicăm acest articol înainte de şedinţa de Consiliu Local care va avea loc la sfârşitul lunii, ştiind că este dreptul consilierilor locali de a face interpelări, în care pot cere explicaţii primarului cu privire la acest nou caz de uluială generală.
Deşi n-a trecut mult timp de la “scandalul magaziilor”, iată-ne în faţa unui nou caz de mirare la adresa sumelor vehiculate. Reacţiile furibunde din partea opiniei publice din urmă cu două luni au avut iniţial raţiuni ce au ţinut din nou de preţul foarte mare la care au fost evaluate cele două magazii, una în valoare de aproape 400 de milioane lei, iar cealaltă de aproximativ 700 de milioane de lei.
Mai nou aflăm că s-ar fi făcut o reevaluare a magaziilor, iar suma este mai mică cu doar câteva milioane de lei faţă de evaluarea iniţială. În ceea ce priveşte puntea din spatele ICIL-ului, vrem ca trustul nostru de presă să asiste la evaluarea acesteia, pentru că ceea ce se întâmplă ţine de sfidarea contribuabililor.
Stadioanele nu mai sunt stadioane de ani buni, ci nişte tarlale pe care pasc de câteva săptămâni câteva dintre văcuţele “maidaneze” care constituie mai nou exoticul oraşului. Vom afla în perioada următoare cât ar fi costat un gazon pentru modernizarea terenului principal. Vom cere câteva oferte şi le vom publica în ziarul următor.
Vrem să demonstrăm în lunile următoare că pe faţă primarul şi oamenii lui lansează de aproape cinci ani mesaje în care îşi scuză lipsa de performanţă administrativă pe motiv că nu sunt bani, iar pe la spate au cheltuit sume colosale pe mai nimic. Gazonul pentru stadion este doar un exemplu dintr-o listă lungă de lucruri care puteau fi făcute, necesare, de altfel, cu bani mult mai puţini.
Follow the money
În scandalul “Watergate”, dezideratul jurnaliştilor a fost “Follow the money”, adică să “iei urma banilor”, iar noi cam asta am început să facem de la “scandalul magaziilor” încoace. De la puntea de peste râul Dorna trebuie să ne îndreptăm atenţia spre achiziţia de rumeguş de la centrală, cine sunt principalii furnizori, cantităţile livrate, precum şi prioritizarea plăţilor către aceştia.
Rumeguşul are două “calităţi”, fiind compresibil, iar ulterior ars… Cum ar arăta o telenovelă dorneană, de tipul Florian Coldea şi Sebastian Ghiţă, care-şi făceau concediile împreună, dacă s-ar dovedi că una dintre persoanele abilitate pentru a face plăţi către furnizorii de rumeguş îşi face concediile cu unul dintre aceştia sau, şi mai bine, că acesta mai e şi privilegiat în a i se achita facturile cu prioritate?
În loc de concluzie
După acest articol, o singură întrebare se va regăsi pe buzele dornenilor: oare pe ce năzbâtii va mai risipi primarul banii publici, şi la ce costuri? Ce-aţi zice de: 1. Porţi de intrare în oraş, masive, de tip maramureşean 2. Alveole pietonale, chiar şi în locurile fără trafic 3. Magazii, dar nu pentru depozitarea lemnelor 4. Saivan pentru “văcuţele maidaneze” 5. Anvelopări cu draniţă etc.
Aşteptăm sugestii din partea cititorilor noştri şi haideţi să ne creştem cu toţii vigilenţa. Presa, oricât s-ar strădui, nu poate să “însănătoşească” un mod de lucru profund viciat, de pe urma căruia ne alegem doar cu suspiciuni şi frustrări. Atâta vreme cât îi mandatăm pe cei din fruntea oraşului să cheltuiască banii tuturor, responsabil şi cu un rost, fiecare cetăţean, prin consilierii pe care i-a votat, dar chiar şi personal, trebuie să le transmită edililor că aşa nu se mai poate.
La porțile alea în stil maramureșean pe care le-ați precizat să nu vă pună și o taxă de trecere pe sub ele!
Sper să nu ofer o informație greșită, dar din ceea ce știu fostul primar de la Candreni a „cheltuit” aproximativ 160.000 RON pentru o hazna! Iertați-mi exprimarea. E vorba de fosa septică de la Școala din Poiana Negrii.
Oare cum arată adevăratul chip pentru că orice comentariu ar fi de prisos.
Dacă vor face porți noi la intrarea în oraș să pun poza știm noi cui cum se uită la ele!
Demisia din proprie inițiativă (puțin probabil că nu au caracter) sau referendum pentru demisia întregii administrații locale! Suntem într-o situație exact ca în filmele cu tâmpiți, știm cine sunt cei vinovați de toate mârșăviile (sunt dovezi pe care și un orb poate să le vadă) și totuși sunt liberi. Pe deasupra mai au și destinul orașului în mâna lor mizerabilă și murdărită de trădare și dispreț.