Ciao Darwin!
Naturaleţea cu care primărelul nostru se face antipatic de la o zi la alta este de invidiat. Nu există săptămână de la bunul Dumnezeu în care acesta să nu ne confirme că bădia Darwin nu s-a înşelat.
De la apariţia la Pro TV, când moderatorul le traducea telespectatorilor că boncheşelu’ nostru stă patru ore pe zi în telescaun, şi până la prezentarea pe care şi-a făcut-o în faţa preşedintelui Johannis, şi care ar fi fost mult mai inteligibilă dacă ar fi folosit doar emoticoane, asistăm de ceva vreme nu numai la un genocid al bunului simţ, ci şi la o sufocare a noastră, a tuturor, atât în mediul virtual, cât şi real, pricinuită de un individ care a ajuns primar prin conjuncturi demne de categoria „călcat în
Dacă te duci la schi, te trezeşti cu el pe pârtie, cu căciulă neagră, clăpari roşii, îmbrăcat în port popular. Te duci la un spectacol de teatru sau la un concert, hop şi el cu buchetul de flori pe scenă. De la înmormântări şi parastase e nelipsit. Îşi trage o faţă tristă, îşi exprimă condoleanţele, apoi se uşcheşte.
Dacă e nelipsit ortodoxul nostru de la slujbele de la biserică, acum am dat peste el la adventişti, arătându-se interesat de… sfârşitul lumii. Riscăm să ne trezim cu el lângă patul dornencelor care nasc la maternitatea din Bistriţa, pentru că două voturi nu strică. Cât despre reţelele de socializare, ce să mai zicem? A ajuns să dea likeuri până şi la vânzările de case.
Imaginea proprie? Scanăm pagina personală şi dăm peste un amalgam care i-ar fi făcut pe marii psihanalişti ai lumii să-şi reconsidere teoriile: drapelul tras peste palton, schior pe cerul albastru, pescar care-şi arată captura, vânător cu animale însângerate la picioare, brad pe vârful Ouşorului, familist, sportiv samd. Ca să nu mai vorbim de funcţiile onorante pe care le deţine, de la cea de primar, până la cea de preşedinte PieNieLie Dorna.
Iar mai nou, de scriitor, punându-şi numele pe-o carte, pentru că dacă tot suferă de-atâtea, de ce să nu-l fi pălit şi sindromul „Elena Ceauşescu”, academiciana-analfabetă? Dacă nu se potoleşte, riscăm să rămânem fără lămâi. Peste 3 ani ne vom putea tăia greaţa prin vot, însă ce ne facem până atunci? S-o recunoaştem, oraşul a devenit „jucăria” lui, pe care culmea, o strică cu o plăcere nebună.
Dacă ar fi vorba doar de prezenţa fizică, asta o rezolvi, încetând să te mai duci la biserică, la spectacole, pe pârtie, la nunţi, înmormântări, însă omuleţul nostru mai deschide şi gura. Iar pe gură nu-i ies agheasmă şi busuioc literar, ci târnăcoape şi cazmale ale limbii, trosnite în urechile noastre.
Ce s-a trezit musiul să spună pe scena Casei de Cultură, la finalul coralei, când cu un coş de flori întins spre corişti, îngăima ceva de „cuci”, „Bucovina”, precum şi alte bazaconii, vorbele scurgându-i-se din gură ca o miere din care te îndopi până ţi se prelinge pe bărbie şi totul spre disperarea multora din sală, care au promis că data viitoare vin cu ouă. Hmm! Ce gust îndoielnic!
Un bărbat să dea un coş de flori altor bărbaţi, când erau atâţia copii frumoşi de faţă care puteau face, cu mai mult succes, acelaşi lucru. Sau când i-a spus actorului Marcel Iureş ceva care a adus cu „dom’ maistru”? Sau când la un spectacol de colinde, după ce referentul cultural i-a sugerat Paulei Seling un bis, ne-am trezit cu: „Mi-aţi luat-o înainte! Voiam să mai comand şi eu una”.
Cuvintele pot fi dulci, ofticoase, otrăvite, mai nevinovate sau mai puţin duse la biserică, însă cu personajul nostru totul pare demn de un delir lingvistic care sfârşeşte prin nonsensuri. Aşa ne trebuie! Am devenit un fel de „vânat experimental” pentru „braconierul” din fruntea oraşului care nu ne omoară, dar ne fugăreşte de colo-colo până la nevroză. Fiecare animal avându-şi vânătorul pe care şi-l merită, nu?
Iertată să ne fie această savantă metaforă a unui braconaj oficial, în care suntem îndopaţi cu excremente lingvistice, cu likeuri care ne adorm vigilenţa ca să putem fi executaţi peste 3 ani. Și asta se va şi întâmpla, dacă vom sta ca raţa cu ciocu-n partea dorsală, în loc să facem front comun pentru a-i veni de hac celui care nu se mai dă dus de la ţâţele generoase ale stat…, ne scuzaţi, de la bogăţiile pădurii fermecate.
Această rubrică este un pamflet şi trebuie tratată ca atare!
În afarā de critici puteți veni și cu ceva constructiv? Ceva care să fie pildă și de folos cetățenilor dorneni? Cu respect!
Astea nu sunt critici. Este realitatea!
„Acest material este un pamflet”. Dacă tot spunem lucruri măcar să ni le asumăm!
În românește se scrie „un rahat cu ochi”. De cine a fost votat?
Din păcate atât orașul, cât și în special clădirea Primăriei sunt oglinda primarului, așa că nu mai este nevoie de alte comentarii.