“Somnifere” versus “Energizante”
“Dă-le diplome, dacă nu mai ai picături pentru creier”, îi zise Dumnezeu lui Sf. Pavel, atunci când acesta se plângea că nu mai are ce să le toarne în cap oamenilor. La asta ne-a dus gândul când primărelul nostru le-a dat tinerilor de la noi din sat câte o diplomă pentru împlinirea vârstei de 18 ani. Ca să suplineşti viaţa moartă a unui spaţiu îmbătrânit, din care lipseşte viaţa culturală, bazele de agrement şi cele sportive, locurile de muncă şi chiar perspectivele, le înlocuieşti pe toate acestea cu o hârtie prin care să le cultivi “mândria de a fi dornean”.
Atunci când primesc şi cea mai mică recunoaştere, mulţi tineri îşi pun problema propriilor merite. Dacă acestea nu sunt convingătoare, nici aşa-zisa recunoaştere nu le spune mare lucru. Mândria de a fi dornean e un ţel de atins, nu e un punct de plecare. Dacă am avut şansa de a mă naşte în acest spaţiu trebuie să-i dau şi eu ceva înapoi. De ce să mi se anihileze din start efortul, ca şi cum e suficient doar că respir mult-lăudatul aer din staţiunea de munte? Care este meritul meu pentru împlinirea a 18 ani? Mama natură şi-a făcut treaba, mama şi tata s-au străduit şi ei cum au putut, iar eu am supravieţuit unui sistem şcolar imbecil, într-un orăşel în care am sentimentul că trăiesc aceeaşi zi. La majorat, m-am trezit la o realitate sumbră care, dincolo de dilemele existenţiale, mă pune în faţa unor alegeri de neales.
Hmm, poate boncheşelul nostru vrea să ne transmită ceva ce a funcţionat în cazul lui, şi anume că nu e nevoie să ai mari merite şi succese ca s-ajungi primar, ci doar să ai vărul care-ţi trebuie şi gaşca ideală care să te susţină. Populism ieftin! Dincolo de dorinţa de a-i acapara şi pe tineri în electoratul tău, un lucru legat de comportamentul acestora trebuie să-l ştie: în loc să le livrezi “somnifere” (diplome fără acoperire), mai bine le dai “energizante” care să-i motiveze, creându-le un spaţiu în care să-şi manifeste potenţialul.
Elodia is back
Deputatul Dumitru Pardău, poreclit şi “Elodia”, datorită momentelor de dispariţie, s-a întors după doi ani jumate de mandat invizibil şi se dă interesat ba pe la Sfatul Popular, mimând se pare interesul pentru treburile obştii, ba chiar la ultima şedinţă PNL-PSD, când, ce să vezi, lasă cu gura căscată o audienţă care s-ar fi arătat mai puţin surprinsă dacă în încăpere ar fi intrat însuşi Iohannis decât Pardău. Aşa cum era de aşteptat, nici Rusu, preşu’ PDL, nici vreun liberal nu l-au luat pe musiu la întrebări de genul: “Fimeie, da pi undi-ai umblat anii iştia? Cî pi-acasî n-ai pria dat!
Da’, ţ-o fost ghini? Da’ cu şi-n te-ai înhaitat? Cî s-auzit pi la noi prin sat c-ai fost ba cu unii, ba cu alţî! Tarii ţi-o mai şi placut, di vremii ci ne-ai lasat!” Dar cine să-l ia la rost? Blestemată să fie politica, căci, iată, produce numai vieţuitoare care trăiesc pe bază de osânză, şi nu bărbaţi politici, cu sânge-n instalaţie, care să i-o fi spus verde-n faţă celui care-şi pregăteşte terenul pentru cel de-al 4-lea mandat: “Plecat ai fost, plecat să rămâi, aici nu mai păcăleşti pe nimeni!” Dar timpul nu-i pierdut, pentru că în biroul organizatoric PDL a intrat nimeni alta decât Delia Drăgan, psiholoaga, cea pe care Pardău a împiedicat-o să ajungă director la “Ion Luca” în urmă cu câţiva ani. Iar madam Delia e bărbată, şi nu muiere jalnică, precum colegii ei de partid.
E greu de crezut că eternul deputat, despre care mai nou se spune că iar încearcă să pună directori pe la liceu, va reuşi să-i contreze măcar privirea, căci un eventual dialog cu noua colegă de partid îl va face doar să se înroşească, să-i scurteze gâtul şi să-i umfle pântecul şi mai mult. Ne vine să semnăm adeziuni la Rusu doar ca să ne răcorim, văzându-l pe Pardău pus la punct, nu cu-n jiu-jiţ sau karate, ci cu rafinamentul vorbelor tăioase ale aceleia care, dacă a detestat pe cineva în viaţă, a detestat tocmai personajul la care facem referire în pamfletul de faţă. Tanti Delia, nu-l pârliţi de tot, vă rugăm, că mai aşteaptă şi alţii la coadă…
Fluizii Roji, “sacul de box” al celor care nu practică boxul!
Această rubrică este un pamflet şi trebuie tratată ca atare!
Ca de obicei vorbiti multe si spuneti putine.