Boomerang: Bilanțuri ratate

George Saptefrati

Sfârșitul de an și sărbătorile de iarnă ne adună pe toți ca într-un stup în sânul familiei. Din toate colțurile lumii și ale țării ne vin copiii, nepoții și tinerii acasă și o dată cu ei se întorc și speranțele noastre. “Tăvăliți” de greutățile cotidiene, obosiți, bolnavi și de multe ori disperați că nu putem face față acestui “tăvălug” îi uităm pe acești copii minunați, plecați de voie-de-nevoie de lângă noi. Vedem în aceste zile tot felul de clasamente în care, de regulă, apărem pe locurile cele mai din coadă și cum avem un adevărat cult al penibilului, ne mai și lăudăm cu aceste “ierarhii”. Dar unde sunt veștile bune, unde sunt realizările excepționale de peste an ale copiilor noștri? Pe toate canalele tv suntem inundați și sufocați de toate pițipoancele de pe “centura de cultură” a neamului sau de cei 588 de anonimi eterni din parlament, incoerenți și agramați, obișnuiți cu apariția pe “sticlă” ca și cu cea de “visiki” (whisky).

Dar copiii noștri, cu munca lor și realizările lor deosebite, nu pot fi promovați și lăudați pentru ce fac în țara asta? Dar cei care în lumea largă dovedesc că inteligența românească este nu numai apreciată dar și sprijinită să se manifeste la adevărata ei valoare, nu merită să fie elogiați în aceste zile de bilanț? În țara care importă castraveți și exportă creiere luminate și specialiști pe bandă rulantă, acești copii nu au loc în știrile de bilanț. Cercetătorii, inventatorii, copiii talentați din muzică și artă unde sunt? Munca lor nevăzută, orele de studiu, reușitele lor de ce nu sunt scoase la lumină? Nu noi suntem cei care trebuie să-i promovăm, să-i aducem în față și să-i sprijinim? Și de ce nu o facem? Parcă ne-ar fi rușine cu ei! Ici-colo, mai mult ca un fapt divers, apar în cursul anului știri scurte despre olimpici sau idei inovatoare, dar atât. Nu vedem nici în presa scrisă și nici la tv prezentate în detaliu acele realizări excepționale ale acestor copii și tineri și ale colectivelor de cadre didactice sau specialiști care-i îndrumă și îi sprijină într-un anonimat total și nemeritat.

Statul practică o politică “oarbă” vis-à-vis de educație și tineret și, extraordinar, este și “ofensat” de migrația tinerilor spre occident! Rareori a fost România într-o perioadă atât de lungă și de neagră ca în acești 24 de ani, de dezinteres total față de generația tânără. Am sprijinit și sprijinim nonvaloarea printr-o politică națională și antiromânească ne mai întâlnită. De ce aproape tot ce iese din mâinile noastre nu este bun și trebuie să importăm vagoane de mărfuri de 100 de ori mai proaste ca ale noastre? Ne-am distrus cu bunăvoință atât trecutul cât și prezentul. Dar viitorul nu ne aparține! Este al copiilor și nepoților noștri și nu avem dreptul să-l distrugem prin ceea ce facem noi azi la nivel național.

Atâta vreme cât ne vom comporta ca azi să nu ne mirăm că vom fi singuri și copiii noștri vor fi în cele patru colțuri ale lumii. Curând râsetele lor vor dispărea în goana mașinilor sau a trenurilor care îi duc din ce în ce mai departe de noi, și noi vom rămâne cu regretul că nu am mișcat un deget ca să-i oprim aici, într-o țară frumoasă, care are tot ce trebuie ca ei să-și realizeze visurile cele mai îndrăznețe. Mai trist, în ultima vreme, este că din ce în ce mai mulți copii își iau acolo unde se duc și părinții. Dar se pare că rămânem cantonați definitiv în sintagma: “să se descurce fiecare cum poate”.

ALO! Să nu uitați să stingeți lumina!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *