Emil Cioran spunea că: “A râvni gloria înseamnă să preferi să mori diprețuit mai degrabă decât să mori uitat”. Vorbele filozofului mi-au venit în minte când am realizat câte orgolii isterice, energie, bani, ambiții, se pun în mișcare odată cu alegerile locale pentru funcția de primar. Oare se gândește cineva la faptul că odată terminat mandatul, poți avea parte și de dispreț, iar în timp, de uitare?
Ce dovadă mai bună avem de vreme ce după un secol, indiferent ce efort de memorie am face, în mentalul colectiv dornean, ca bun primar, n-a rămas mai nimeni în afară de Vasile Deac. În rest, nemulțumiți de starea cu care se confruntă orașul, începem să găsim vinovați în edilii care ne-au condus, atât înainte cât și după schimbarea de regim din 1989.
Cu cât se discută mai mult pe această temă, cu atât furia e mai mare. Și era de așteptat să se întâmple așa din moment ce am beneficiat și de conjuncturi politice favorabile și nici nu am dus lipsă de oameni în funcții cheie, atât la nivel de județ, cât și în structurile de putere din capitală. Te uiți la mulți dintre aceștia și nu poți să nu te întrebi cum a fost posibil să nu se străduiască câtuși de puțin pentru oamenii care, prin vot, i-au trimis să-i reprezinte. Cei care au parte de dispreț nici nu sunt de compătimit.
Și-l merită cu prisosință. Cât despre uitare, e cel mai bun lucru care li se poate întâmpla. Și cum să nu-i uiți pe cei care au fost directori la instituții descentralizate la județ, pe consilierii județeni, pe miniștrii secretari de stat, dar mai ales pe parlamentarii pe care i-au dat oamenii “dispăruți” în timpul mandatului, pe motiv că nu i-au mai văzut.
Același lucru li se întâmplă consilierilor locali, viceprimarilor, funcționarilor publici de rang înalt s.a.m.d. Dacă și-i amintește cineva ocazional, doar scrâșnitul din dinți îl mai provoacă. Oprobiul public poate fi nedrept uneori. Ca și uitarea, de altfel. Și acest oras a fost ridicat de oameni care au muncit din greu, care au avut atitudine, care nu s-au dat în lături de la nimic. În afară de marii anonimi, indiferent de domeniul în care au activat, au fost cu siguranță și oameni în fruntea administrației care n-au dat înapoi în fața greutăților.
În măsura în care reușim să avem acces la documentele vremurilor, vom încerca să mai scoatem la lumină câteva dintre personalitățile care și-au pus amprenta asupra devenirii acestui oraș. Cât despre cei care au impresia, în această campanie electorală, că viața nu are sens dacă nu ajungi primar, să mediteze puțin la marile răspunderi cărora trebuie să le facă față, dar mai ales că la capătul drumului riscă nu gloria să-i aștepte, ci disprețul și uitarea.
Mda, visam la *amintirea lui Vasile Deac*, pe care nu am prea auzit sa-l comemoreze prea multi dorneni si … la a lui *Vlad Tepes*, dar … degeaba … primul nu se mai intoarce sa *ridice din ruine ce a *facut odata*, al doilea, probabil are treaba prin alte parti ..,.iar noi, sau parte dintre noi, sunt *turma de vot disciplinata a *unuia sau altuia* !.