Eternele probleme ale staţiunii Vatra Dornei

Raportul privind “Dezvoltarea staţiunii balneo-climatice Vatra Dornei şi perspectivele dezvoltării în viitor”, publicat de primarul Petru Forfotă într-un ziar local din 1934, îi va pune pe gânduri pe cititorii noştri, în sensul că şi atunci, ca şi acum, locuitorii staţiunii se confruntau, în mare, cam cu aceleaşi probleme cu care se confruntă şi în zilele noastre.

Deşi au trecut 82 de ani de la momentul pe care îl surprinde Petru Forfotă, şi azi ne izbim de opacitatea unora în a vedea problemele reale ale comunităţii noastre privind clădirile de patrimoniu transmise de-a lungul anilor de la o autoritate la alta şi ajunse în final într-o stare de ruinare avansată sau chiar de dispariţie a lor prin prăbuşire. Şi atunci, ca şi acum, dăm peste aceleaşi subiecte legate de străzile oraşului, de aducţiunea cu apă sau canalizarea staţiunii. Ca să nu mai amintim de eterna problemă a bugetului insuficient pentru lucrările de utilitate publică.

“Staţiunea balneară Vatra Dornei a luat fiinţă înainte cu 50 de ani printr-un modest stabiliment al doctorului Binder din Suceava. Acest palid început a atras atenţia Fondului Bisericesc, care a pus în valorificare izvoarele aflătoare pe terenul său din această staţiune, achiziţionând totodată şi micul stabiliment al doctorului Binder, pe care l-a perfecţionat, clădind în acelaşi timp şi un nou stabiliment, care se găseşte şi astăzi în funcţiune şi care a fost prevăzut încă din timpul clădirii sale cu instalaţiile cele mai moderne pentru servirea băilor de acid carbonic şi nămol.

În decursul anilor următori, până la izbucnirea războiului mondial, Vatra Dornei s-a dezvoltat crescând din an în an atât ca staţiune balneo-climatică, cât şi ca oraş. Dacă Vatra Dornei n-ar fi fost situată în apropierea fostei frontiere a vechii ţări româneşti, de a cărei vecinătate fostă stăpânire austriacă nu prea putea dormi liniştită, fiindcă prevedea mereu că odată şi odată, precum de altfel era şi normal, frontiera vremelnică va dispărea şi Vatra Dornei precum şi întreaga Bucovină se va întoarce acolo, de unde a fost prin nelegiuire răpită, atunci desigur că stăpânirea austriacă ar fi dat mult mai mare atenţie dezvoltării acestei staţiuni balneare şi climaterice.

Totuşi, cu toată zgârcenia fostei stăpâniri austriece în dezvoltarea acestei staţiuni şi cu toate restricţiile impuse de această stăpânire fondului bisericesc în ce priveşte dezvoltarea Vatra Dornei, această staţiune a fost totuşi cunoscută, nu numai în întreaga Austrie, ci şi peste fostele ei hotare, în urma cărui fapt numărul vizitatorilor care au vizitat-o înainte şi după războiu se mărea din an în an şi faima eficacităţii băilor sale devenea tot mai cunoscută şi mai atrăgătoare din an în an.

Datorită primului război mondial, care a adus luptele pe creasta munţilor din jurul Vatra Dornei, această staţiune s-a transformat într-o tabără de câmp militar al fostelor armate austro-ungare, fiind astfel teatrul operaţiunilor de luptă al acestor armate şi armatei ruseşti, timp de aproape doi ani, distrugând şi devastând atât stabilimentele balneare, cât mai ales oraşul ca atare.

Cine a cunoscut staţiunea balneo-climatică Vatra Dornei înainte de acest război şi a revăzut-o după război a trebuit să rămână cu inima îndurerată de marele răni pe care i le lăsaseră luptele din teritoriu. Cum însă bucuria revenirii la patria mumă a Bucovinei, inclusiv staţiunea balneară Vatra Dornei, a fost mai tare decât suferinţele războiului cotropitorilor, orăşelul Vatra Dornei, pe care am avut cinstea a-l conduce imediat după prăbuşirea fostului imperiu, s-a refăcut treptat, aşa că astăzi se găseşte într-o situaţie mult mai prosperă de cum era după război.

În acelaşi timp s-au refăcut şi stabilimentele balneare, care au fost repuse în starea lor de dinainte de război, astfel că publicul care a vizitat această staţiune a putut fi pe deplin satisfăcut în aşteptările sale, de ceea ce oferă staţiunea balneară Vatra Dornei. Bineînţeles că au rămas şi lipsuri în dezvoltarea acestei staţiuni, care până astăzi nu au putut fi înlăturate, cum este de pildă apeductul şi canalizarea sau asfaltarea, respectiv pavarea străzilor oraşului, care nu s-au putut executa din cauza lipsei fondurilor necesare, căci trebuie să spunem, spre cunoştinţa tuturor celor care au vizitat staţiunea balneo-climatică Vatra Dornei, că administraţia comunală a acestui oraş, staţiunii balneo-climatică, a luptat şi luptă cu mari greutăţi financiare, din cauză că veniturile directe ale stabilimentelor balneare nu curg spre visteria comunală, după cum aproape toţi vizitatorii cred, aceste venituri directe aparţinând fondului bisericesc, care a fost şi înainte de război şi este şi astăzi proprietarul stabilimentelor de băi.

Ori Fondul Bisericesc n-a contribuit niciodată cu aceste venituri realizate din stabilimentele sale balneare cu nimic la îmbunătăţirea lucrărilor edilitare ale oraşului Vatra Dornei, ci s-a mărginit să-şi întreţină stabilimentele sale, fără a le da dezvolta, cum se impunea în primii ani de după război, iar restul sumelor vărsându-se în bugetul său pentru scopurile administraţiei generale.

În acelaşi timp nici taxele de cură încasate de către fostele comisii balneare nu intrau în visteria administraţiei comunale, ci erau întrebuinţate pentru scopurile stabilite special prin legea acestor comisii balneare, astfel că administraţia comunală a fost şi este şi astăzi avizată să-şi alcătuiască bugetul ei şi să-şi acopere necesităţile edilitare ale oraşului numai din mijloacele sale proprii şi de neînsemnatele taxe, ce-i revin de la o parte destul de redusă a vizitatorilor care vin la băi.

Numai aşa se explică, că această staţiune balneară n-a putut să-şi realizeze nici până astăzi vechiul deziderat de a introduce apeductul şi canalizarea, care a preocupat administraţia comunală atât înainte de război, dar mai cu seamă după război şi în special în prezent.

Apelul administraţiei comunale adresat Mitropoliei Bucovinei şi administraţiei Fondului, pentru o colaborare comună în scopul realizării lucrărilor edilitare, a fost net respins. Dar lucrurile nu s-au oprit aici, căci administraţia, recte administraţia Fondului Bisericesc, a refuzat până şi plata taxelor comunale în suma de circa 500.000 de lei anual, din care cauză lucrările de întreţinere şi înfrumuseţare a staţiunii, care cad exclusiv în sarcina administraţiei comunale sunt greu lovite, căci această sumă de cca. 500.000 lei, care formează taxele Fondului Bisericesc, constituie un capitol destul de important la anemicul buget comunal de numai 8.000.000 de lei anual.

Dacă pentru ambiţia personală de răzbunare a unor persoane din această administraţie a Fondului, găsesc o explicaţie, nu pot înţelege cum I.P.S.S. Mitropolitul Visarion n-a binevoit să examineze şi să aprofundeze în mod real această situaţie dăunătoare intereselor staţiunii balneare Vatra Dornei în urma informaţiilor destul de detaliate şi reale pe care subsemnatul în repetate rânduri am avut prilejul a i le asigura. Aceasta mă surprinde cu atât mai mult, întrucât am deplină convingere că I.P.S.S. este pătruns de cele mai frumoase intenţii în privinţa băilor Vatra Dornei. Îndrăznesc a ruga şi pe această cale pe I.P.S.S. de a se informa, abandonând cu desăvârşire informaţiile unor colaboratori, care îl informează tendenţios şi unilateral.

Totuşi cu toată această situaţie nedreaptă şi ingrată, administraţia comunală pe care am cinstea de a o conduce în prezent este pe punctual culminant al sforţărilor sale pentru realizarea înfiinţării apeductului şi canalizării, lucrări care vor începe încă în actuala campanie de lucrări edilitare, realizarea lor formând izbânda stăruinţelor de peste trei ani a actualei administraţii comunale.

Când aduc la cunoştinţa generală această atât de apropiată realizare a acestei opere edilitare, îmi fac o prea plăcută datorie să arăt că numai graţie înţelegerii pe care administraţia comunală a găsit-o la membrii guvernului, în frunte cu dl. prim-ministru de Interne Ghe.Tătărescu şi în special la dl. ministru prof. dr. Nistor, care mi-au dat cel mai larg concurs pe lângă onoratul guvern, ca şi pe lângă toţi factorii hotărâtori, de al căror concurs am nevoie pentru această realizare. Aduc pe această cale mulţumirile mele administraţiei comunale cât şi întregii populaţiuni a oraşului Vatra Dornei.

Aş fi dorit ca pentru realizarea acestei opere edilitare, de a cărei executare depinde însăşi existenţa şi dezvoltarea în viitor a staţiunii balneo-climatice Vatra Dornei, să găsesc sprijinul cuvenit şi la actuala administraţie a Fondului Bisericesc şi Mitropoliei Bucovinei, care în calitatea de proprietar al stabilimentelor balneare şi prim beneficiar al acestei staţiuni balneo-climaterice să contribuie, dacă nu în părţi egale, cel puţin într-o măsură mai însemnată la realizarea ei şi regret că repetatele mele apeluri şi intervenţii făcute în acest scop au fost tratate cu indiferenţă şi în final complet respinse.

Având însă în vedere că această administraţie a Fondului Bisericesc s-a mişcat şi ea în anul acesta aducând unele îmbunătăţiri mai însemnate stabilimentelor sale din Vatra Dornei, care erau de mult aşteptate şi în acelaşi timp strict necesare, trec cu vederea motivele care au determinat pe factorii hotărâtori să trateze stăruinţa ce am depus-o pe lângă domniile lor cu indiferenţă şi mă opresc de a face un comentariu cum ar fi cazul.

Având însă în vedere că în ciuda restricţiunilor bugetare ale administraţiei comunale de la război şi până astăzi s-au făcut totuşi o mulţime de lucrări edilitare şi înfrumuseţări ale staţiunii şi oraşului Vatra Dornei, pe care le vom arăta în altă parte şi considerând în acelaşi timp că, pe lângă aceste realizări, am găsit totuşi şi posibilitatea realizării apeductului şi canalizării cu mijloacele proprii şi fără concursul celor ce erau chemaţi să mi-l dea, cred că dezvoltarea în viitor a staţiunii balneo-climatice Vatra Dornei este pe deplin asigurată, astfel că, în scurt timp, ea se va putea plasa în fruntea tuturor staţiunilor balneo-climaterice din ţara noastră, rivalizând în acelaşi timp cu staţiunile similare din străinătate.

Bineînţeles, că pentru acest scop, se impune ca şi Fondul Bisericesc să contribuie cu lărgirea şi dezvoltarea stabilimentelor sale de băi aşa cum a început în anul acesta, ceea ce vreau să cred că se va şi înfăptui.
Rezumând cele arătate mai sus conchid într-un viitor apropiat şi strălucit al staţiunii balneo-climaterice Vatra Dornei, care va mulţumi şi satisface pe toţi aceia care îşi vor căuta un loc de odihnă şi recreere, în acest rai pământesc care este Vatra Dornei”.

Dare de seamă a senatorului Petru Forfotă, primar al oraşului Vatra Dornei