Cu fiecare număr de ziar pe care-l scoatem, simt că se împuținează dorința de a continua. Motivația pare să aibă cel mai mult de suferit în momentul în care te simți măcinat de îndoieli, de regrete chiar. Iar acest lucru are cu siguranță legătură și cu starea de spirit a oamenilor din comunitatea din care faci parte. Nu inspirația este în suferință, ci încrederea deplină asupra efortului pe care-l faci, tu și colegii tăi.
Dacă nu ar fi acest grup de oameni minunați care umplu paginile acestui ziar și care sunt în momentul de față prospețimea acestuia, aproape că m-aș fi gândit să renunț la gazetărie, dacă nu e prea pretențios spus. Nu pot să nu mă minunez că timp de 13 ani am scos acest ziar, de două ori pe lună chiar. Să stai conectat la viața orașului, cu bune și cu rele, atâta timp, e mult mai greu decât ar putea crede cineva.
Încărcătura fiecărui cuvânt așternut pe hârtie produce o uzură interioară. Ca un jucător de șah care trebuie să vadă câteva mutări înainte, pentru a fi un bun jucător, așa trebuie să faci și cu vorbele, ducându-te spre măcar câteva interpretări posibile, pentru ca mesajul să fie cu exactitate transmis, sau chiar să eviți un proces, știut fiind faptul că un cuvânt tipărit se poate întoarce împotriva celui care l-a scris.
De asemenea, nu ai cum să nu fi încercat de sentimentul inutilității. În final, ce poți tu schimba cu un articol? Sau să nu realizezi că tot acest efort ți-a făcut rău. Că te-a stors de energie. Că ți-ai făcut dușmani. Că te-ai înrăit chiar. Binele făcut, acesta nu poate fi contabilizat. Și nici alinarea pe care ai adus-o. Cum să nu te-ntrebi dacă prețul plătit nu e mult prea mare?
„Un ziar e un act de cultură”.
„Conținutul paginilor acestui ziar va reprezenta istoria orașului într-o zi”.
Astfel de replici ne-au determinat să continuăm, indiferent de greutăți și de subiectele pe care oamenii, până la urmă, ni le-au adus în paginile ziarului. Monitorul de Dorna a apărut dintr-o necesitate și nu dintr-o ambiție personală. Presa are în primul rând rolul de a informa și de a trezi în cititor spiritul civic. Prea mult timp, comunități mici, ca cea în care trăim noi, nu au avut la îndemână aceste surse de informare, și atitudinea oamenilor și-a făcut simțită prezența.
În acest moment, ne așteptam ca la peste un deceniu de la apariția ziarului și oamenii să fi învățat că trebuie să nu rămână impasibili la ce se întâmplă în jurul lor și să se debaraseze de temerile trecutului, atunci când trebuie să ia atitudine sau să-și exprime un punct de vedere.
Din păcate, după atâția ani, se continuă pe ideea că ziaristul este cel care trebuie să ia atitudine, iar noi ceilalți continuăm să ne complacem în postura de simpli spectatori. Lăsăm ca alții să fie “actorii”, iar noi să stăm liniștiți în umbra acestora. Cu astfel de atitudini, demotivarea ziaristului devine inerentă.
Nu vă mai lăsați cuprins de îndoieli. Continuă, Mihai! Acum, când văd lucrurile de la depărtare, pot să spun 100% că e minunat că scoateți această publicație. Mult succes!
Stimate domnule profesor Mihai Cioată,
Cred că aveţi dreptate, e foarte greu să fii om de presă echidistant în ziua de astăzi, e greu să treci peste toate acuzaţiile, afirmaţiile, reproşurile unora sau altora dintr-o anumită tabără sau să ieşi nebălăcărit din gura târgului. Şi mai totdeauna ,, gura târgului,, e un cor de căţei aflaţi în slujba cuiva – care nu este în stare să silabisească nici slova unui ziar, nici să priceapă rolul educativ al unui pamflet. Întotdeauna o să fie un parvenit sau un pervertit deranjat că-i sunt stricate ploile sau interesele murdare de un articol care-l poate băga în atenţia oamenilor legii. O critică ce vine de la un om cu capul pe umeri, de la cineva mai bun şi mai capabil ca tine, care a făcut mai mult şi mai bine, este de fapt un sfat prietenesc care merită atenţie. Dureros este că cei care te critică de multe ori sunt mari anonimi ai societăţii bolnave din ziua de astăzi. Nu o să reuşiţi niciodată să fiţi pe placul tuturor şi nici nu ar trebui să fie aşa. Dar nu numai pentru ei există un ziar bun, o emisiune, un om pe baricadă; acest act de cultură, purtător de opinie, pulsul societăţii dornene sau cratiţa unde ne fierbem noi mărgica … este de fapt COPILUL DE SUFLET AL DORNENILOR de ieri, de astăzi şi de mâine! Nu vrem să îl pierdem!
Ştiu că e greu să scoţi un ziar, să faci o emisiune şi să lupţi la nesfârşit cu birocraţia, cu sărăcia, cu prostia, cu oameni ajunşi peste noapte pe funcţii mari şi cu mulţi bani murdari în conturi, care au impresia că pot cumpăra totul. Sunt însă lucruri care nu se pot cumpăra – nici vinde, care vor dăinui peste ani, când se vor preface în pulbere averi, castele, diplome false şi funcţii, promisiuni şi iluzii.
E adevărat că mulţi dintre noi cred că un ziarist de la noi e un fel de supererou din filmele americane, îmbrăcat într-un costum lycra peste care şi-a tras o pereche de chiloţi de damă şi o mască de carnaval, care rezolvă orice problemă de unul singur, în locul autorităţilor. Ştim cu toţii cât de falsă este această percepţie şi totuşi ne place să asistăm la zbaterea lui, cu mâinile încrucişate. Cred cu tărie însă că nu sunteţi singur! Aţi văzut asta, ori de câte ori aţi făcut o ,,convocare,, în scop cultural-educativ în oraşul ăsta. Au răspuns ,,prezent !,, foarte mulţi tineri entuziaşti, mulţi oameni de bine, chiar şi ceva bunicuţe pensionare ori doi-trei politicieni dornici de o baie de mulţime. Sunteţi deci un purtător de opinie şi efortul dumneavostră e apreciat. Sunt destui ascultători sau telespectatori sâmbăta şi duminica la emisiunea ,,Punctul pe Orion” atât din oraş cât şi din alte localităţi care abia aşteaptă să ia contact cu starea de spirit ORION. De aceea cred că trebuie să ne punem speranţa în cei tineri, să-i ,,recrutăm,, pe cei dornici să ajute dintre ei şi să-i pregătim să preia povara aceasta mai târziu. Ştiu că aveţi un mic nucleu deja creat, dar trebuie atraşi şi alţii. Problema financiară însă, e …chiar o problemă. Nu ştiu cum de nu se gândeşte nimeni să ia sub aripa sa (în mod dezinteresat şi cu angajament scris) ziarul şi postul de radio/tv şi să-i ofere un sprijin sigur, lunar, pentru subzistenţă; sunt multe localităţi din ţara asta care susţin prin comunitatea locală (primării sau firme puternice) un ziar sau un post de televiziune, chiar dacă cel mai criticat este politicianul local, primarul şi consiliul local ori Dorel, indiferent de culoarea politică – căci asta e de fapt vocea democraţiei. Un om deştept ascultă toate criticile şi sfaturile, le analizează şi sortează şi apoi ia măsurile necesare pentru a îndrepta din greşelile sale şi ale echipei, ia o parte din ideile bune şi le pune în aplicare şi apoi mulţumeşte tuturor, în mod egal.
Eu unul cred că lupta dumneavoastră, a noastră – a tuturor trebuie să continue chiar dacă pare greu uneori. Să ne gândim la vorbele ce spun că Dumnezeu nu îţi pune în cârcă mai mult decât poţi duce! Dacă greutatea e mare, înseamnă că poţi duce şi mai mult sau poate El va găsi un Simon din Cirena care să te ajute când eşti slăbit peste măsură. Mult curaj şi succes în continuare! Suntem alături de dumneavoastră! Şi …. cu ocazia asta invit şi pe alţii să-şi spună părerea aici, să nu rămână simpli spectatori cu mâinile încrucişate! Cu stimă, BP
„You have enemies? Good. That means you’ve stood up for something, sometime in your life”. „Never, never, never give up”. „We shall defend our island, whatever the cost may be, we shall fight on the beaches, we shall fight on the landing grounds, we shall fight in the fields and in the streets, we shall fight in the hills; we shall never surrender”. „War, Defend, Fight Victory at all costs, victory in spite of all terror, victory however long and hard the road may be; for without victory, there is no survival”. Winston Churchill
Read more at: http://www.brainyquote.com/quotes/authors/w/winston_churchill.html
Go, go, go!
De slabiciunea ta se vor bucura dusmanii, de curajul tau se vor bucura prietenii si le va creste numarul. Daca vrei sa *nu-ti dezamagesti prietenii*, atunci, *dezamageste-ti* dusmanii.
Mă gândesc cum ar rânji hienele oraşului care au luat şuturi în tur de la toti cei care au avut curaj sa spuna ceva pe ORION sau in Monitorul de Dorna, dacă am pierde porta-vocea Tării Dornelor! Ce-ar spune? I-am facut şi pe astia, de acum e trai pe noi. Nu domnule, nu trebuie lasati, acum începe campania si o sa inceapa mizeria! Îi lăsam pe aia care sunt cămătarii şi bisnitarii oraşului sa ajungă in topul oamenilor de incredere? Mama lor!
Domnule Mihai Cioată, ați fost amenințat, ați fost bătut, ați fost bârfit și îmbârligat peste tot cu tot felul de bazaconii și nu ați renunțat. Acum când sunteți pe val, aveți aura lui Nemuriciu și penița lui Caragiale, vreți să ne trageți țeapă? Păi eu ziceam că murim cu dinții în beregata dușmanului și nu ne predăm!
Nu vă opriți acum! Continuați munca bună pe care o faceți în redacție!