Băiat școlit, cu liceul la seral și BAC-ul luat pe propriile cunoștințe, a ajuns să umble pe la doctori. E nevrozat rău. De când am intrat în UE nu mai înțelege nimic din teancul de facturi pe care poștașul i le aduce cu regularitate. Ca strungar al României Socialiste, era plătit în lei, iar acum, ca paznic de noapte al unui supermarket, este plătit tot în lei. Și atunci de ce aproape toate facturile care îi vin sunt calculate în euro?
Salariile mari sau mici sunt tot în lei. Și atunci? A întrebat în stânga și în dreapta, pe vecinii școliți din bloc, ăia cu facultăți adevărate și nu cu studii la distanță ca cei din ultima vreme, dar nici ei nu au putut să-l lămurească. Întrebarea a devenit o obsesie ce i-a adus insomnia. Vechile facturi, până prin anul 2003 sau 2004, erau scurte și clare, cu 2 sau 3 poziții cel mult, unde vedeai ce ai consumat și cât te costă. Puteai dormi liniștit, îți puneai din salariu sau pensie deoparte, sumele pentru facturi, și totul era clar.
Acum, acest cuvânt ce definește o fantomă pentru noi, creează mari dureri de cap. Facturile, de la an la an, și uneori de la lună la lună, au devenit din ce în ce mai stufoase, cu scopul unic de a se pierde pe drum consumurile, din ce în ce mai mici, dar cu din ce în ce mai multe taxe, care să ne țină permanent la un nivel de sărăcie cu care Statul, abil, să ne manipuleze în masă, pe diverse paliere. Privim hipnotizați, lună de lună, la cursul de schimb și tremurăm când deschidem un plic ce ne aduce o factură: unii iau în calcul cursul de schimb din prima zi a perioadei de taxare, alții iau în calcul un curs de schimb pe care nu știi de unde l-au scos.
Și, astfel, de la o lună la alta, aceleași consumuri sau, de multe ori mai mici, le plătești în medie cu 3-4 lei mai mult. Asta, Doamne ferește, dacă nu ai de plătit ratele la un credit de la bancă, unde câțiva bănuți în plus la 1 euro îți aduc o majorare de câteva zeci sau sute de lei. Dar cui să-i pese de Gâgă? Prin 2005-2006, o campanie perfidă a băncilor, dirijată de Stat, ne aununța că pe plaiurile mioritice umblă câinii cu covrigi în coadă! Gâgă și confrații au dat năvală la creditele cu buletinul și au visat, pentru o noapte, că sunt Mecena!
Frisoanele de a doua zi i-au adus pe mulți în incapacitate de plată și pe unii dintre ei sub cerul înstelat. Când auzim prima dată în viață, de la cei mai bătrâni, că “statul e cel mai mare hoţ”, nu conștientizăm pe moment ce se ascunde în astfel de vorbe. Abia când ne lovim zi de zi de furtul pe față și, culmea, legalizat prin tot felul de norme, ordonanțe și legi, votate și neștiute de nimeni până nu le vezi transpuse în sume concrete pe facturi și taxe, ne dăm seama că vorbele bătrânilor nu sunt spuse degeaba. Ne mirăm că ani la rând nu ne ajung banii, deși “generos”, Statul sau patronii ne-au indexat salariile și pensiile.
Păi e foarte simplu: numai din fluctuația cursului de schimb leu-euro, Statul câștigă sute de miliarde de lei pe care îi multiplică în progresie geometrică o dată cu transferarea lor în facturi și în taxe care, la sfârșit, sunt “rotunjite” cu un TVA de 24%. V-ați întrebat de ce în luna octombrie a fiecărui an euro are cea mai mare valoare? Pentru că toate accizele din anul următor se vor calcula la acea valoare! Și sarabanda continuă lună de lună și an de an, iar puterea de cumpărare reală scade sau, în cel mai bun caz, stă pe loc. Zeci de lei vă “zboară” lună de lună fără ca măcar să vă dați seama pe ce s-au dus, consumurile făcute fiind în ultima vreme de strictă necesitate.
În 2013, guvernul a umflat cursul de schimb la 4,73 lei, cu 30 de bani mai mult decât cel real, tocmai ca să vă ardă mai tare! Și vorba lui Gâgă: “România a devenit un spital de arși”. Ne “ard” la taxe, accize și impozite de nu mai știm cum începe și cum se va termina anul. Pe noi oricum ne-au terminat, iar insomniile lui Gâgă sunt încă o formă lejeră de disconfort în comparație cu ce forme poate îmbrăca stresul permanent. Printre multele întrebări ce nu îi dau pace, una îl obsedează pe Gâgă: ce se va întâmpla când vom fi plătiți în euro?
Au trecut 8 ani de la schimbarea banilor și majoritatea gândim și socotim tot în moneda veche și nu suntem în stare să facem o socoteală rapidă în leul nou. Când vom opera cu eurocenți, jaful național va îmbrăca forme nebănuite și va atinge cote atât de ridicate încât devalizarea veniturilor populației va crea adevărate drame. Cine ne va învăța cum să procedăm? Statul? Luați-vă gândul! Ei au nevoie de banii dvs. Ar mai fi însă o soluție: să ne rezervăm locuri la Socola sau Spitalul 9! Dar oare încăpem cu toții?
Grăbiți-vă, rezervările sunt limitate încă de pe acum!
Lasă un răspuns