Boomerang: când vine vremea întrebărilor

Sărbătorile de iarnă ne aduc nu numai cadouri, ci și mult mai important, reunirea familiei din cele patru zări ale Pământului. Toți ne descărcăm bucuroși „sacul” cu bucurii și necazuri, realizări sau eșecuri, sentimente care au stat „înghesuite” în mintea și sufletul nostru un an întreg. Printre avalanșa de vești a celor mari, cei mici încearcă și ei să ne spună câte ceva, încurajați de „revărsarea” de sentimente.

Nu întotdeauna ne facem timp și pentru ei, trecând pe lângă niște clipe uimitoare și, mai ales la acele „briliante” pe care numai ei sunt în stare să le emită. Bunicii, mai ales ei, sunt cei care au „sarcina” de a prelua avalanșa de minunății ale celor mici. Și au ce auzi! M-am confruntat și eu cu acele întrebări care mai degrabă ar trebui să-i frământe pe cei mari și nu pe cei de șase, șapte ani. Una dintre ele se încadrează în „linia anului” 2015 – violența generalizată. Într-o zi, cu ochii la un canal de desene animate, brusc m-a privit în ochi și m-a întrebat:

– „Bunicule, de ce trebuie să se bată oamenii între ei și mai ales să se omoare? Doar este loc pentru toți”. Și imediat, continuându-și cugetarea, a adăugat: „Uite la desenele astea, pe ce canal muți, toate sunt cu bătăi și arme”.

Momentul, trebuie să recunosc, a fost unul delicat din mai multe puncte de vedere. Când ai în față un copil, la o vârstă mult prea mică pentru a jongla cu elemente de logică „clasică”, răspunsul pe care i-l dai trebuie să aibă la bază alte criterii care nu întotdeauna ne conving pe noi, cei mari, dar trebuie să-i convingă pe ei. Ce argumente pentru violențele de peste tot aveți, dragi părinți, bunici și dascăli?

desene_animate_cn

Ce m-a îngrozit cel mai mult a fost și faptul că, nepotul mi-a adus la cunoștință că și la grădiniță și la școală este îndemnat de cadrele didactice ca la violență să răspundă la fel! L-am privit mai mult decât îngrijorat. La șase ani, un copil din secolul al XXI-lea este frământat de ce vede zi de zi, la TV, la școală și, din păcate, de multe ori acasă: violența fizică în toate formele la care se adaugă o violență a limbajului care, în prezent, a depășit la toate nivelurile, orice limită admisibilă! Am încercat să caut argumente pentru ca răspunsul meu să fie convingător.

Nu sunt convins că am avut o succesiune suficient de „puternică” și că am reușit pe deplin. Dar această experiență mi-a arătat că cei mici au, în majoritatea cazurilor, o logică a lor care este mult mai aproape de normalitate decât cea a noastră, cei care le conducem destinele, până la o vârstă la care, deja „mutilați” de noi, vor fi nevoiți să se descurce singuri în viață. Dar ce fel de viață vor avea ei? E vremea marilor întrebări pentru ei, dar și pentru noi, cei mari.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.