Să nu ne uităm profesorii: Elena Șimon și Mihai Jora

An de an, jumătatea lunii decembrie reprezintă ceva special pentru societatea dorneană, dar mai ales pentru breasla pedagogică, deoarece dacă ar mai fi trăit doamna profesoară Elena Șimon ar fi împlinit, în acest an, la 14 decembrie, vârsta de 65 de ani, iar în următoarea zi, pe 15 decembrie, domnul profesor Mihai Jora ar fi ajuns la frumoasa vârstă de 75 de ani. Din păcate, implacabilul destin s-a dovedit a fi unul crud cu acești doi oameni deosebiți, personalități ale orașului, ducându-i mult prea repede în lumea amintirilor.

Dacǎ trecerea efemerǎ prin aceastǎ lume a celor doi foști dascǎli s-ar fi prelungit pânǎ în ziua de astăzi, domniile lor ar fi ajuns la vârste jubiliare, iar noi, dornenii, am fi avut motive suplimentare să-i omagiem, dar din pǎcate nu ne-au rămas decât amintirile. Întorcându-ne în timp, precizǎm cǎ cei doi foşti slujitori ai catedrei dornene au fost, prin excelenţǎ, dascǎli cu vocaţie şi pe unde au trecut au sfinţit locul.

În mod natural, au fost oamenii potriviţi la locurile potrivite, impunând prin stilul de predare şi comportamentul lor la catedrǎ, dar şi în afara şcolii, un autentic respect din partea elevilor, colegilor, pǎrinţilor, dar şi al societǎţii dornene.

În timpul orelor de curs au avut o atitudine echilibratǎ, fiind calmi, dar fermi în relaţia cu elevii, dar şi exigenţi, în limitele normalitǎţii, atunci când venea vremea examinǎrii. Altfel spus, acești profesori nu le-au arǎtat elevilor, metaforic vorbind, nici bucǎţica de zahǎr, nici biciul, ci au cǎutat în permanenţǎ sǎ-i facǎ sǎ înţeleagǎ rostul trecerii lor prin şcoalǎ şi sǎ valorifice acești ani cu maximǎ înţelepciune, cǎci pe bǎncile şcolii se decide viitorul individului ca adult.

Avem deplina convingere cǎ nici un om de bunǎ credinţǎ, care a avut şansa de a fi elevul vreunuia dintre cei doi profesori, nu poate sǎ spunǎ lucruri negative despre fostul mentor şi sǎ aibǎ conştiinţa împǎcatǎ cǎ a spus adevǎrul. Nu vrem sǎ credeţi cǎ-i divinizǎm pe aceştia şi sǎ-i tratǎm ca şi cum ar fi fost perfecţi, negreşind vreodată nici pe plan profesional, nici extraprofesional. Departe de noi gândul acesta. Dar punându-le în balanţǎ calitǎţile şi defectele şi privindu-le în ansamblu personalitǎţile, concluziile nu pot fi decât pozitive.

Referindu-ne la activitatea profesionalǎ a domnului profesor Mihai Jora, trebuie evidenţiat faptul cǎ acesta nu s-a limitat numai la transmiterea cunoştinţelor muzicale de la catedrǎ deoarece dumnealui a fost pentru o bunǎ perioadǎ de timp principalul animator al activitǎţii corale la Vatra Dornei, domnia sa înfiinţând şi conducând coruri şcolare, cum era firesc, dar şi extraşcolare, care implica prezenţa unor oameni maturi, de profesii diferite.

În ceea ce o priveşte pe doamna profesoarǎ Elena Şimon, aceasta şi-a îndrumat elevii sǎ cunoascǎ tainele scrisului, motivându-i sǎ participe cu lucrǎri proprii la diverse concursuri, sub îndrumarea sa având loc lansarea unui volum colectiv. Considerǎm cǎ am prezentat argumente suficiente în favoarea ideii cǎ amprentele profesionale lǎsate de domnul Mihai Jora sunt profunde şi de netǎgǎduit, iar înfiinţarea unui cor şcolar sau municipal, care sǎ-i poarte numele, ar fi o dovadǎ suplimentarǎ de recunoaştere a meritelor domniei sale.

De câţiva ani încoace, personalitatea doamnei Elena Şimon este omagiatǎ în fiecare an, la Vatra Dornei, prin desfășurarea concursului şcolar de Limba şi Literatura Românǎ care-i poartǎ numele, iar noi nu putem decât să salutǎm aceastǎ iniţiativǎ, sperând cǎ va avea continuitate mulţi ani de aici înainte.

Activitatea coralǎ pe care am propus-o şi concursul de Limba şi Literatura Românǎ la care ne-am referit reprezintǎ doar două modalitǎţi concrete de omagiere a unor oameni care, în mod natural, au demonstrat cǎ n-au trecut degeaba prin aceastǎ lume, fiind o modalitate de a descoperi, încuraja şi şlefui autenticele talente muzicale sau literare.

1 comentariu publicat:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.