Viaţa a demonstrat de cele mai multe ori cǎ un om, cu cât este mai instruit, cu atât are şanse mai mari de a reuşi în viaţǎ, iar comunitatea, în ansamblul ei, cu cât are oameni mai şcoliţi şi mai educaţi, cu atât are mai mari şanse de a progresa, mai ales în ziua de astǎzi, când provocǎrile globalizǎrii şi infernalul ritm al progresului impun o pregǎtire continuǎ. Baza instrucţiei o reprezintǎ învǎţǎmântul preuniversitar, la care trudesc din greu dascǎlii, care și-au asumat greaua, dar nobila menire de a instrui și inspira tinerii.
Pornind de la aceste realitǎţi, ne-am propus sǎ omagiem în articolul de faţǎ pe cei care la Vatra Dornei au ținut sus stindardul cunoaşterii. Cele mai bune rezultate le-au avut şi le au acei dascǎli care au înţeles cǎ trebuie sǎ fie și o sursă de inspirație pentru elevii lor, care i-au îndrumat pe aceștia să învețe dintr-o profundă convingere și nu de frică, care le-au arătat elevilor prețiozitatea viitorului lor. Îi felicitǎm pe acei dascǎli care-şi fac datoria pânǎ la capǎţ, cu onestitate, indiferent de circumstanţe, ascunzând sub aparenţa unei duritǎţi generozitate şi omenie.
Despre aceşti oameni se poate eventual spune cǎ sunt acei buni “profesori rǎi”, şi cǎ intransigenţa de care au dat dovadǎ se datoreazǎ faptului că le vor prea mult bine elevilor lor, învǎţându-i sǎ nu se mulțumească niciodată cu puțin. Elevilor le spunem cǎ, dacǎ vor sǎ reuşeascǎ în viaţǎ, trebuie sǎ fie modeşti şi serioşi, cǎ doar învǎţând temeinic vor reuși și că prin orice alt tip de abordare nu vor face decât să se pǎcǎlească. De aceea, dragi elevi, nu uitaţi cǎ rǎdǎcinile învǎţǎturii sunt amare, dar fructele ei sunt dulci.
În articolul intitulat “Metoda memorialelor” propuneam ca, dupǎ modelul ”Memorialului Şfefan Dârţu”, sǎ se organizeze acţiuni similare si pentru alte discipline, scopul acestor acţiuni fiind dublu: verificarea cunoştinţelor elevilor în condiţii de maximǎ exigenţǎ, dar fǎrǎ stresul examenului adevǎrat și evocarea celor care cu devotament au slujit şcoala dorneană, dar care acum nu mai sunt printre noi.
De asemeni, propunem şi alte modalitǎţi prin care foștii slujitori ai catedrei dornene pot fi omagiaţi. Astfel propunem schimbarea “patronului spiritual” al Liceului Teoretic ”Ion Luca”, deoarece fostul dramaturg nu a fost un slujitor al şcolii dornene, și ar fi mai potrivit ca numele acestuia sǎ fie dat mai degrabă unui festival de teatru, iar cea mai importantǎ instituţie de învǎţǎmânt preuniversitar dorneanǎ sǎ poarte numele lui Ştefan Dârţu, care a slujit cu devotament şi competenţǎ ca profesor în aceastǎ şcoalǎ şi pe care a condus-o ca director, într-o manierǎ impecabilǎ.
Totodatǎ, propunem ca Şcoala Generalǎ nr. 1 sǎ poarte numele profesorului Istrate Gherman, Şcoala Generalǎ nr. 2 sǎ fie “patronatǎ” de profesorul Mihail Lucescu, iar Şcoala Generalǎ nr. 4 de profesorul Arcadie Paţa. în timp ce pentru Grupul Școlar “Vasile Deac” propunem numele domnului Wilhelm Socolovici. N-ar fi rǎu dacǎ autoritǎţile locale ar lua în considerare schimbarea numelor unor strǎzi, care sǎ poarte numele unor foşti dascǎli dorneni. Strǎzile ale cǎror nume ar putea fi schimbate sunt oricum impersonale şi nu ne spun mare lucru (Azurului, Plopilor).
Liceul Teoretic “Ion Luca” ar putea purta numele profesorului Ștefan Dârțu şi strada Vicilicilor ar putea purta numele Miticǎ Gâciu, urmând exemplul celor din Apahida (jud.Cluj), care, procedând astfel, au evocat personalitatea academicianului Ştefan Pascu, originar din localitatea respectivă, şi care a fost profesor de istorie medievalǎ la Facultatea de Istorie din Cluj-Napoca.
Mda, calitatea invatamantului este dovedita sau … demonstrata de „rezultate”, procente la BAC …”, concursuri scolare … etc.
Să nu uităm nici de EDUCATORI!!!!! Ei sunt de fapt cei care formeză un copil în primii săi (7) ani ! Nu părinţii – că ei nu au timp. Copilul creşte acasă cu desenele animate de la TV şi învaţă cele mai bune lucruri de fapt la cămin, la creşă sau grădiniţă, după aia la şcoală. După aia la facultate, în Parlament sau în puşcărie.
În puşcării se nasc cei mai mari scriitori. Nu ştiu ei să silabisească bine dar scriu…ceva de speriat.
Este frmoasa initiativa ca numele fostilor dascali sa fie pentru strazi.Dar oare v-ati gandit la balamucul de dupa pentru locutorii acelor strazi?schimbari de adrese pe carti de identitate,permise de conducere,pasapoarte si nu in ultimul rand intabulari locuinte,care va sigur ca destul de costisitoare.Eu personal am trait o astfel de schimbare de adresa ,care la vremea respectiva nu avut nici un fel de motivatie.Mai ganditi-va…Tot respectul pentru memoria dascalilor care nu mai sunt printre noi dar fiti atenti si la consecinte!