Patrimoniul sindicatelor, lăsat în paragină

Starea de degradare a Vilei Cembra din strada Mihai Eminescu este un exemplu de ce se poate întâmpla în tot oraşul cu fostele vile ale sindicatului. Starea jalnică a clădirii, odinioară înfloritoare, este mascată de copacii din faţă, însă dacă te apropii îţi dai seama că peste câţiva ani, dacă nu se intervine acum, va fi aproape imposibil s-o mai salvezi.

Teoria care funcţionează în cazul fostului cazinou, conform căreia cineva o lasă special să se degradeze, pentru a o dărâma şi pentru a folosi terenul, nu se aplică aici deoarece terenul pe care e construită vila este al primăriei.

fotografii via Orion Media; pentru preluare se cere precizarea sursei

La câte “ţepe” şi-a dat singură administraţia, măcar în acest caz, fiind ceva mai vigilenţi, am reuşit să ne întabulăm înaintea celor care deţin aceste vile. Poate tocmai acest lucru ar putea crea un avantaj într-o posibilă negociere cu proprietarii. Rămâne de văzut ce destinaţii vor avea aceste obiective în viitor, în cazul în care actualii proprietari chiar doresc să facă ceva.

E greu de crezut că cineva s-ar mai caza în ele, în condiţiile actuale, dacă ar mai fi deschise, ţinând cont că în staţiune, numărul de locuri de cazare a crescut simţitor, iar condiţiile de cazare s-au îmbunătăţit. Clădirile sunt extrem de vechi, însă au avantajul de a fi situate în zonele ultracentrale ale staţiunii.

Primul pas pentru executiv

Executivul dornean ar trebui să ia legătura cu actualii proprietari ai acestor vile şi să obţină din partea lor o confirmare a statutului acestor clădiri, având în vedere că după 25 de ani, situaţia patrimoniului sindicatelor din România nu a fost clarificată printr-o decizie judecătorească care să limpezească apele.

Cum au procedat alţii

N-ar strica ca aceeaşi domni din fruntea oraşului să se intereseze cum au procedat cei din Sovata. Din ce au putut constata dornenii care au ales această staţiune pentru a-şi petrece un mic concediu, toate vilele sunt renovate, aspectul acestora dând un aer extrem de boem oraşului. Aspectul Sovatei începe să rivalizeze cu staţiunile din Occident.

Infrastructura a fost reabilitată după doi ani de lucrări. Ei au beneficiat de fonduri europene, nu cu mult peste 5 milioane de euro, iar noi, dornenii, am avut la dispoziţie peste 8 milioane de euro şi nu se cunoaşte mai nimic.

O firmă a investit 20 de milioane de euro, modernizând hotelurile, iar investitorii străini au cumpărat vilele. Hotelierii au rezolvat problema transportului, profitând de apropierea aeroportului din Târgu Mureş. Datorită acestui lucru a fost posibil ca peste 3 mii de turişti israelieni să vină pentru tratament şi odihnă, cazându-se în hotelurile de patru stele din oraş. Deci la alţii se poate!

Și când te gândeşti că Dorna era plină cândva de turişti din Israel veniţi tot la tratament. Avem şi noi câteva hoteluri care s-ar ridica la nivelul cerinţelor unui astfel de turism, ca să nu mai vorbim de tratamentul balnear, însă lipseşte strategia.

O oportunitate pentru staţiune s-a creat prin finalizarea lucrărilor şi punerea în funcţiune în perioada următoare a aeroportului de la Suceava. În perioada următoare această poartă aeriană situată la 120 km de Vatra Dornei poate fi exploatată în interesul direct al staţiunii prin ofertele de cazare şi tratament. Revenind la problema de bază a acestui prim articol legat de degradarea spaţiilor de cazare existente în staţiune şi care timp de 25 de ani nu numai că nu au adus niciun venit, ci au început să aducă prejudicii de imagine prin abandonarea lor, şi în acest caz problema principală e lipsa comunicării între factorii deciziţional. Dialogul este absolut necesar şi cât mai curând posibil.

Dacă acesta va eşua, toate aceste clădiri se vor degrada şi vor avea aceeaşi soartă ca şi clădirea cazinoului. Poate în acest caz, discuţiile vor fi mai fructuoase şi proprietarii clădirilor vor realiza că acestea pot aduce şi lor şi staţiunii beneficii importante.