In memoriam: Marcel Găină

Ne-a părăsit de curând şi mult prea devreme unul dintre acei oameni de care nu ne-am despărţi niciodată: Marcel Găină. Absolvent al Școlii Speciale pentru Nevăzători din Bucureşti, şi-a pus braţele şi inima în slujba pacienţilor de pretutindeni veniţi în Vatra Dornei pentru tratament. În cei peste 20 de ani cât a activat ca maseur la Complexul Bradul-Călimani, zeci de mii de pacienţi au trecut prin mâinile lui şi toţi l-au ţinut minte şi ori de câte ori au avut ocazia au revenit şi l-au căutat.

A fost căutat nu numai pentru că era un bun profesionist, ci şi pentru că era tot timpul vesel şi pus pe glume, iar oamenii îl iubeau pentru asta. Necruţător taxat de viaţă, tot timpul a fost nevoit să lupte cu ceva şi cu o îndârjire şi o perseverenţă rar întâlnită a răzbit întotdeauna. Marcel, aşa cum îl ştim cu toţii, făcea parte dintr-o categorie de oameni care e pe cale de dispariţie: acei oameni care îţi oferă ajutorul total şi necondiţionat oricând apelezi la ei. Oricine a apelat la ajutorul lui l-a primit imediat şi din tot sufletul.

Era suficient să apelezi la el şi erai sigur de sprijinul lui. Îndrăgostit de muncă, până la epuizare, rareori nu era prins în vreo activitate, fie că era pentru el, fie pentru un coleg de muncă sau prieten. Nu putea sta degeaba ştiind că cel de lângă el are nevoie de ajutorul lui şi imediat se oferea să te ajute. Un familist desăvârşit, a făcut totul pentru toţi membrii familiei, fie că a fost vorba de copil, soţie sau fraţi. El era cel care le rezolva problemele ce apăreau zi de zi.

Cu greu un astfel de om poate fi uitat şi imposibil de înlocuit! Toţi cei care i-am fost prieteni, apropiaţi sau rude, am rămas acum mult mai săraci neştiindu-l lângă noi, iar ori de câte ori, vara, vom auzi zumzet de albine, ne vom aminti de sacrificiul suprem al unui om deosebit.