Povestea unui suflet, care a știut să rămână tânăr în viață: Tațiana Guga

O mână de femeie cu un suflet cât un munte! Așa aș putea-o defini pe distinsa doamnă profesoară Tațiana Vlad Guga, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru faptul că mi-a îngăduit onoarea să o cunosc. Mărunțică și ageră, mereu în mișcare, cu doi ochi pătrunzători, albaștri ca cerul, ferestre ale unui suflet curat și dăruit, neobosită în facerea binelui, așa cum a învățat de la tatăl ei, preotul Constantin Vlad, un preot care a făcut cinste Bisericii Ortodoxe, slujindu-și semenii cu credință, cu bunătate, cu milă, ducând o adevărată viață de ascet.

Nu pot să trec mai departe, fără să amintesc faptul că acest mare om a rămas tributar primei sale iubiri, soția sa dragă, pe care Dumnezeu a chemat-o la El înainte de vreme, încercând în acest chip dureros credința și inima iubitoare a preotului, care rămas cu doi copii mici, i-a crescut de unul singur, dedicându-și întrega viață lui Dumnezeu și familiei sale.

A dus lupta cea bună și cu siguranță Tatăl i-a dăruit cununa binemeritată. Doamna profesoară Tațiana Vlad Guga a cunoscut înstrăinarea, sărăcia, foamea, dar nu a capitulat în fața vieții, care a încercat-o în fel și chip. Nu și-a cunoscut mama, a suferit vitregiile a două refugii, părăsind plaiurile copilăriei doar cu straiele de pe ea, a pribegit prin propria țară suportând cu greu și fără nici o vină consecințele unei politici iresponsabile și nedrepte. A înțeles încă din copilărie că doar printr-o muncă susținută va reuși să învingă vitregiile sorții.

A fost o elevă silitoare, care a reușit să se întrețină dând meditații la materiile mai grele celor care își permiteau să plătească pentru inteligență. Pentru câte a avut de îndurat, ar fi trebuit să fie de fier, dar lacrimile i-au brăzdat de multe ori obrajii de copil împovărat cu atâtea griji și cu dorul neostoit după măicuța sa. A fost și este o mare luptătoare pentru dreptate, pentru adevăr, un om cu har pe care l-a revărsat și peste noi prin poeziile sale patriotice pline de trăire, făcându-și vocea auzită și în acest fel contribuind la trezirea poporului său, care a sperat mereu că poate în cel de-al doisprezecelea ceas va găsi drumul cel bun spre unitate și frăție. Căile vieților noastre s-au întâlnit întâmplător. Doamna profesoară sfredelindu-mă cu privirea unui om ce a văzut multe și a format o viață caractere, a hotărât să-mi ofere prietenia Domniei Sale, direct, cu multă căldură și sinceritate.

Sunt oameni care pot schimba destine. Această doamnă, împreună cu prietena Domniei Sale de o viață, doamna profesoară Aspazia Lungulescu, au fost înzestrate de Dumnezeu cu înțelepciunea de a interveni benefic în viața semenilor, călăuzindu-i spre lumina pe care au urmat-o la rândul lor. Întâlnirea cu Domniile Lor mi-a schimbat percepția despre lume și viață, despre realitatea uneori însuportabil de dură, care îmi clătinase serios încrederea și dragostea de semeni. Cunoscându-le, în suflet mi-a coborât liniștea și mulțumirea că printre noi mai sunt oameni cu demnitate, care pun mare preț pe prietenia adevărată, cu dragoste de glie și de neam, cu seriozitate și cu o scară a valorilor reală și constructivă. Merg cu mare drag în casa din Dealul Negru, unde mă întâmpină cu un zâmbet și cu o îmbrățișare caldă doamna profesoară Tațiana Guga.

A crescut fără îmbrățișările și zâmbetele mamei, dar știe să le dăruie cu multă sinceritate. Trăiește cu modestia unui om credincios și înțelept, care știe să împartă cu generozitate tot ce are, punând cu drag la dispoziția oaspeților locuința sa primitoare, bucatele și dulciurile deosebit de gustoase. Dealtfel tot ce a făcut în viață, a făcut cu simțul răspunderii și cu multă pasiune, începând cu profesia și terminând cu cele mai neînsemnate lucruri. Un om cu imaginație, cu viziune, care încă mai are un cuvânt greu de spus în legătură cu viața culturală dorneană și chiar cu destinul patriei pe care o slujește cu credință prin fapte și cuvinte. Încă din fragedă pruncie, părintele Constantin, tatăl său i-a sădit în suflet ca pe niște prețioase flori, valorile creștine.

Toate aceste sentimente de cinste, onoare, respect, devotament, credință s-au sedimentat în inima sa chiar din timpul școlii, unde oameni cu o înaltă pregătire profesională și-au făcut din plin datoria în timpul anilor petrecuți la Liceul Ortodox „Elena Doamna” din Cernăuți. După terminarea facultății de Teologie din Suceava și a celei de litere din Iași, a activat ca profesoară de religie în Vatra Dornei, unde a pus și bazele organizației Pro Basarabia și Bucovina, dorind să facă lumină în cugetele noastre și să ne prezinte realitatea, bine ascunsă în spatele jocurilor de cuvinte strecurate cu meșteșug de răuvoitorii, care nu doresc reîntregirea României.

O viață de slujire, o viață împlinită, cu realizări deosebite pe plan spiritual, cu un număr impresionant de cărți scrise cu responsabilitate, ca un mesaj peste timp pentru generațiile viitoare. Țelul său în viață a fost să formeze oameni de nădejde, iubitori de țară și neam, păstrători de tradiție, cinstiți și responsabili. Cunoscându-i foștii elevi, îndrăznesc să spun că a reușit pe deplin. Ce impresionează la această distinsă doamnă profesoară este vitalitatea și curajul cu care întâmpină fiecare zi, modul în care știe să mulțumească la Dumnezeu pentru fiecare clipă trăită și felul în care a înțeles să-și folosească timpul, aducând lumină în mintea și sufletul semenilor săi.

Mereu prezentă în viața culturală dorneană, a ținut aprinsă făclia cunoașterii și a creației, îndemnând de fiecare dată cu blândețe tinerii să urmeze calea cea bună și să se înfrupte din roadele minților înaintașilor cu respect și cu adâncă mulțumire. Un spirit tânăr, o călăuză bună ce merită din plin toată recunoștința noastră. Cine-i va urma exemplul, va descoperi ușor calea spre împlinire și bogăție sufletească.

1 comentariu publicat:

  1. bucovineanul

    tot respectul pentru doamna Tatiata Vlad Guga. Este cu adevarat un OM cum multi ar trebui a fie. Atat. In ce priveste ,,scrierile,, domniei sale, nu le are si nu le are. Ce sa-i faci , nu toti am primit darul scrierii de la Doamne Doamne. Aceeasi remarca si pentru alti ,,scriitori,, dorneni care mai bine ar face ceea ce stiu ei mai bine, ca de pana…. ioc ! Si, cel mai important, ar fi ca Primaria sa dea bani-sponsorizari bolnavilor, cei in nevoi, decat sa arunce cu bani pe niste ,,scrieri/maculatura,, pe care nu le citeste nimeni decat eventual cel ce chinuie hartia si familia lui.
    Asa cum am spus la incept, tot repectul ca oameni, dar mai putin ca ,,scriitori, prozatori, pictori, poeti,, Un asa om se naste odta la cateva generatii. In rest, sa auzim numai de bine !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.