Humorul, un fost oraș minier, surclasează stațiunea Dorna

Gura Humorului a reușit, în doar opt ani de istorie turistică, să anihileze cei 160 de ani de tradiție turistică a Dornei. În timp ce Dorna mai trăiește doar de pe urma unui brand, creat în trecut, Humorul, fostul oraș minier, nu ratează nicio oportunitate de a se impune ca destinație pe piața turistică. În mini-vacanța de Paște, orașul stațiune Vatra Dornei a ratat din nou în a deveni atractivă pentru turiști. În afară de două hoteluri care au avut toate spațiile de cazare ocupate, restul locațiilor turistice au dat cu greu câteva camere.

Punctul de vedere al celor din administrația dorneană îl cunoaștem, fiind de fapt același în fiecare an: turiștii preferă Gura Humorului deoarece se află în apropierea mănăstirilor. Nici nu ai cum să combați un asemenea argument, așa că nu ne mai rămâne decât să ne imaginăm situația în care nici Humorul nu ar avea o mănăstire în apropiere, și să ne întrebăm, dacă în cazul acesta, mai mulți turiști ar alege Dorna în locul Humorului?

Ce a oferit Dorna de Paște?

În primul rând, n-am fost în stare să oferim turiștilor un oraș curat. Rafalele de vânt împrăștiau praful în toate direcțiile. Administrația nu a fost în stare să măture orașul, să spele măcar străzile din centrul orașului sau din zona stațiunii. În ceea ce privește agrementul, în timp ce la Gura Humorului turiștii aveau de ales între a merge la bazin, a folosi parcul de aventură, plimbări cu telescaunul, cu bicicletele în parc (de la cele două centre de închiriat), la Dorna, turiștii au avut doar telescaunul ca mod de petrecere a timpului liber. În rest, absolut nimic. Câțiva agenți economici din turism l-au tot sunat pe Petru Ariciuc, pentru a-l întreba dacă nu dă drumul la tiroliană. Este hilar că s-a ajuns în situația ca agrementul unui oraș cu pretenții de oraș turistic, să stea într-o sârmă de aproximativ 150 de metri. Până și aceasta i-ar fi satisfăcut pe acei patroni de pensiuni, disperați că nu le pot oferi absolut nimic turiștilor cazați.

Cum s-a ajuns în această situație?

În primul rând, datorită lipsei de viziune a celor care au condus orașul. Nimeni nu s-a gândit serios la problema agrementului. Proiectul numit „Reabilitarea infrastructurii turistice”, în valoare de aproape 9 milioane de euro, a inclus într-adevăr o pârtie de schi, care s-a și realizat, însă pentru agrementul din restul anului, nu s-a făcut absolut nimic. Atât terenul de tenis de pe dealul Runc, cât și terenul din parc, folosit iarna ca patinoar, nu au suferit nicio modificare. Deși terenul de sport din parc, care culmea, nu poate fi folosit în afara sezonului de iarnă decât pentru o miuță, ar fi putut fi lărgit, pentru a i se da o destinație mult mai complexă din punct de vedere sportiv, însă echipa primarului de la acea vreme a preferat să cheltuiască miliarde de lei vechi pe un lac, numit „luciu de apă”, o adevărată „broscărie”, cum foarte bine o numesc localnicii.

A fost ratată astfel posibilitatea de modernizare reală a terenului de sport actual, prin transformarea acestuia, într-un teren multifucțional, cu minim trei terenuri de tenis. Nu o dată am scris despre amenajarea unui mic parc de aventuri într-o zonă a parcului, sau pe platoul Runc, așa cum au făcut nu numai cei de la Humor, ci și în multe alte locuri din țară: Brașov, Harghita, Iași, Cluj și Turda. Proiectul care a vizat cât de cât agrementarea orașului, numit „Aqua Land”, a eșuat lamentabil. Noua echipă instalată după alegerile din 2012, a fost nevoită să renunțe la acesta, pe motiv că proiectul era supraevaluat, fiind gândit megalomanic, administrația neavând posibilitatea de a suporta o cofinanțare de 4 milioane de euro. După acest proiect, nefinalizat, s-a lăsat tăcerea, trezindu-ne astfel, ca în 2015, orașul stațiune să nu aibă în afară de un telescaun, absolut nimic ca ofertă de agrement.

Ce ne-ar scoate din impas?

Cum fac humorenii, am putea face și noi, mult mai ieftin, adică piste de biciclete pentru toate categoriile de vârste. Față de Gura Humorului, noi am avem posibilități mult mai vaste, în ceea ce privește atât punctele de belvedere (Runc, Dealul Negru, Valea Bistriței), variațiile de teren, dificultățile de traseu samd. Un mini-parc de animale, cum au început să apară în multe orașe din țară, s-ar putea amenaja și la Dorna. Orice animal poate deveni interesant pentru un copil. Nu e nevoie de animale exotice. Și un iepuraș poate trezi interesul, ca să nu mai amintim de căprioare, cerbi, cai, sau chiar un urs.

O pistă de carturi. Este cineva care a ratat în copilărie atelierul de carturi? Despre parcul de aventuri, scriem de mai bine de trei ani. Am mai spus-o, nu e greu atât de realizat, însă beneficiile sunt imense. La Gura Humorului se stă la coadă într-un astfel de parc. Ca și la tirul cu arcul, airsoft, pista de role de pe patinoar etc. Un bazin acoperit înseamnă într-adevăr o investiție mai mare, însă administrația, sau poate un investitor local, trebuia să ia serios în considerare construcția unuia. Este totodată și o idee de afaceri, chiar dacă investiția se va amortiza mai greu.

În loc de concluzie

Articolul nu trebuie luat ca o critică la adresa actualei echipe administrative, ci ca un îndemn, chiar și într-un moment în care ne-au luat-o atâția înainte, de a lua foarte în serios problema agrementului turistic, care acum lipsește cu desăvârșire. Tot aerul curat cu care ne-am lăudat până acum, nu-i va ține pe turiști o zi în plus, din momentul în care vor realiza că orașul nu le oferă nimic.