Istoria civilizaţiei pune în evidenţă, pentru fiecare comunitate în parte, o serie de trăsături ce i-au dovedit de-a lungul timpului amprenta inconfundabilă. În tradiţia populară, aceste caracteristici s-au transmis prin proverbe. Fiecare popor le are pe ale lui. “Omul sfinţeşte locul” este unul din proverbele cele mai cunoscute de pe la noi, dar cel mai puţin băgat în seamă în “epoca” capitalismului de “cumetrie”. Străbatem ţara, cu treburile cotidiene, de-a lungul şi de-a latul şi, din maşină, tren sau avion, avem în faţa ochilor imagini care au câteva trăsături comune, dar una, extrem de dureroasă, pare să fi pus stăpânire pe România: kitsch-ul.
Prostul-gust nu a fost niciodată afişat cu atâta ostentaţie ca în ultimii 25 de ani. Şi acest lucru se întâmplă pe toate palierele. Construcţiile ridicate în aceşti ani, fie că sunt de stat, fie de agenţi şi firme imobiliare private, sunt la fel de urâte, şi unele mult mai urâte decât cele ridicate de comunişti. Constructorii comunişti, la comandă, construiau mult şi prost. Actualii constructori, mult mai dotaţi tehnic şi cu o paletă de materiale de construcţii generoasă, lucrează încet şi nepermis de prost, calitatea nefiind un atu, un scop, ci mai degrabă o întâmplare.
Dar ce deranjează la aceste construcţii e că nu se “pupă” cu locul şi mai ales linia arhitectonică a zonei. Par nişte piese lego puse de nişte oameni care nu au nici cele mai elementare noţiuni de estetică, în general, şi de estetică urbană, în special. Şi, când sunt gata, au grijă să “toarne” pe ele nişte culori, sau combinaţii de culori, de ai adevărate şocuri la contactul cu ele. Cine le-a dat și autorizat certificatul de urbanism acestor companii? “Miticii” zilelor noastre, cei pe care îi vedem de vreo 3 luni, zilnic, întrând la “beciul Domnesc”, foarte afectaţi că au fost deranjaţi din activităţile mafiote, puse la punct în cei 25 de ani.
La o emisiune de la Radio România Actualităţi, “Dincolo de Ziduri”, moderată de Gabriel Basarabescu, unul dintre arhitecţii Bucureştiului se plângea că numirile politice în funcţia de arhitect-şef al unei primării a omorât orice posibilitate de iniţiativă şi mai ales de responsabilitate. Pe bună-dreptate, moderatorul l-a întrebat ce reacţie a avut Ordinul Arhitecţilor: niciuna! Şi atunci ne mai mirăm de cum arată azi oraşele şi localităţile noastre? Impresionaţi de ceea ce am văzut prin diverse colţuri ale lumii, venim acasă şi ne punem pe construit. Aşa a apărut, lângă Slobozia, copia clădirii fermei din serialul anilor 80, “Dallas”. Dar ca să fie kitsch-ul şi mai de “efect”, tot acolo este construită şi o copie a Turnului Eiffel! În nordul ţării, în Maramureş, care este o emblemă de frumuseţe rurală, în comuna Rodina, a apărut o construcţie care nu este nici Ateneul, nici Casa albă, dar, semeaţă, se vrea a fi şi una şi alta!
Peste tot în ţară ne lovim de astfel de exemple şi întrebările pe care le ridică astfel de apariţii sunt, în linii mari, pe două paliere:
1 – unde ne sunt specialiştii;
2 – când autorităţile locale îşi vor face datoria prin compartimentele de specialitate, fără cotidienele interese de clan?
Ceea ce construim azi este “oglinda” epocii actuale şi va fi una extrem de hâdă pe care o transmitem copiilor noştri şi nepoţilor. Ce am moştenit noi de la bunicii noştri şi ce lăsăm noi, la rândul nostru, urmaşilor noştri! Românii au fost şi sunt mari iubitori de frumos şi rămânem blocaţi când vedem, zi de zi, ce se întâmplă în jurul nostru. După “campaniile naţionale” de pus borduri, pavele şi reabilitări termice de blocuri, localităţile noastre arată jalnic.
Şi, ca să le facem locuitorilor plătitori de taxe o viaţă cât mai frumoasă, în ultimul an, pe toţi, la comandă, ca pe vremuri, i-a apucat “aratul” străzilor cu scopul de a amplasa reţele de apă şi canalizare, străzile rămânând ca după bombardament. Ţinând cont de “viteza” de construcţie a drumurilor de pe la noi, avem în faţă o perspectivă deloc optimistă să mai vedem şi străzi asfaltate şi curate într-un viitor previzibil. Şi uite aşa avem tot ce ne trebuie! Această oglindă a oraşelor noastre va rămâne, din păcate, o pată urâtă pe obrazul României şi să nu uităm nici o clipă că noi toţi suntem de vină.
Lasă un răspuns