Chiar crezi că nu te-am văzut că ai scăpat cornul pe jos și că l-ai pus înapoi pe raft? Crezi că n-am văzut că ai făcut la fel cu mâncărica bătrânei neatente? Mă crezi atât de prost să nu îmi dau seama că este revoltător să lași mopul și să mă servești pe mine cu mâinile murdare? Știu că te doare în cot de afacerea șefului tău. Ți se rupe de creditele lui, de stresul lui, atâta timp cât tu consideri că meriți mai mult pentru munca ta și că oricum nu o să faci mulți purici nici la patronul ăsta.
Și pe mine mă doare undeva de ce crezi tu despre șeful tău. Pe mine mă irită firul tău de păr din farfuria mea, vreau produse kojac, altfel o să vărs și nu este prima oară. Păcat că nu îți dai seama că ai putea câștiga mai mult dacă ai zâmbi mai mult, dacă te-ai strădui mai mult și dacă ai fi mai atentă. Salariul de mizerie l-ai putea compensa cu un bacșiș generos doar dacă ți-ar păsa. Măcar de mine, dacă nu îți pasă de inexistenta „protecție a consumatorului” a Dornei.
Eu voi continua să te urmăresc deoarece îmi pasă de sănătatea mea și de ceea ce bag în mine, dar este trist pentru tine că vei continua să faci ceea ce nu știi să faci.
Articol publicat în Monitorul de Dorna, anul 3, nr. 38 (56), 27 octombrie – 9 noiembrie 2005 (bilunar)
Lasă un răspuns