Mămicile „elicopter”

Este nevoie de un altruism profund pentru a îți dedica viața creșterii unui copil. Mulți părinți sunt capabili de un sacrificiu uluitor. Mai ales mamele, care trec cam prin toate. De multe rele mai au parte femeile de-a lungul vieții lor, încercate fiind și de sentimente de slăbiciune, de lipsă de valoare sau de insatisfacții.

Tocmai de aceea trebuie să le aducem aminte tot timpul că le iubim și că noi nu am fi în stare să facem ceea ce fac ele. Însă nu despre asta voi scrie în continuarea articolului, ci despre părinții care riscă să își nenorocească copiii din prea multă grijă. Deși pare ciudat, specialiștii în parenting se întreabă dacă generația actuală nu va fi distrusă tocmai datorită „survolării” exagerat de mari la care își supun părinții copiii.

Și în special mămicile. Se vorbește din ce în ce mai mult chiar de un narcisism pe care îl regăsim la multe femei, copilul nefiind decât un „pansament” pe rănile lor sufletești și psihologice, o scuză pentru manifestările ego-ului, a frustrărilor acumulate (carieră nemanifestată, soț absent, chiar urâțenie fizică).

Le fac o invitație tuturor celor care le ghidează viața copiilor lor într-un mod exagerat, dar și celor care folosesc școlile, colectivele, întâlnirile cu ceilalți părinți, ca pe o arenă, să înceapă să se informeze mai mult în legătură cu acest tip de comportament.

De la cum vrea cuconetul care vrea să își parcheze mașina nu în fața școlii, ci chiar în fața clasei dacă s-ar putea, fapt care dă traficului un ritm de cortegiu funerar, și până la lucruri serioase, cum ar fi toate năzbâtiile care le mai trec prin cap (serbări, excursii, petreceri, cadouri) și care implică un efort financiar inclusiv din partea celor mai puțin potenți financiar, toate ar merita pe larg dezvoltate în presă.

Presiunea este uriașă în unele colective, iar dacă mai dai și peste un învățător care încurajează un astfel de comportament, atunci tensiunea e inimaginabilă. Ce o fi influențat parentingul de azi? Comunismul? Posibil. Psihologii spun că vrem să fim opusul a ceea ce am primit noi când eram mici: ignorarea sentimentelor noastre profunde de către părinții de ieri. Acest lucru pare să fi dus la o obsesie la părinții de azi.

Nici nu este de mirare că vedem mămici îmbătrânite înainte de vreme. Înnebunite de grija pentru cel mic, isterizate și hăituite, încordate, și culmea, uneori chiar de frica de a nu îi provoca o „traumă” copilului. Serialul american „Big Little Lies” m-a făcut să iau în calcul posibilitatea ca acel tip de mămică să îl regăsim și în spațiul mioritic.

Bănuielile mi-au fost confirmate, regăsind la actuala generație mămici care țin cu tot dinadinsul să fie percepute ca perfecte. Dincolo de tensiunile care încep să se înmulțească, copilul de azi, adolescent fiind cândva, s-ar putea întoarce împotriva perfecționismului și narcisismului mamei. Specialiștii spun că actuala generație de copii va fi dependentă de deciziile părinților lor.

În loc să fie lăsați să încerce, frica ca nu cumva să facă ceva greșit îi va îndrepta spre părinți și spre nevoia de aprobare din partea acestora. Nu vor avea cum să devină independenți, să își asume responsabilități sau chiar să împiedice chiar ei anumite eșecuri din viața lor, atât timp cât ani de zile părinții nu au făcut altceva decât să le reducă din capacitatea de a funcționa în societate. Tinerii vor avea însă și un beneficiu din toată treaba asta: vor avea pe cine să dea vina.