După ce ne-a urat vara trecută la Festivalul de folclor un „La mulți ani tuturor celor care-mi poartă numele”, primărelul nostru a mai scos una din „puțul gândirii”, la fel de tare: „Dumnezeu și Moș Crăciun au fost buni!”. Cam așa ceva, sau pe-aproape. Unii zic că ar fi spus chiar „Dumnezeu și Moș Crăciun au fost oameni buni!”. Ușurința cu care acest primar jonglează cu simbolurile produce mai degrabă frisoane decât hohote de râs.
Dacă în arșița verii ne-am veselit că omulețul, Ilie pe numele lui, a lăsat să se-nțeleagă că e Sfântul Ilie întrupat, în preajma Crăciunului, cocoțat pe scena Casei de Cultură, dumnealui ne-a băgat din nou în noaptea minții. Îndemnul cu Moș Crăciun venit de la unul care a prins perioada comunistă a lui Moș Gerilă le-a bătut multora dintre cei prezenți la spectacol niște piroane în creier, primarul sfântuleț zvârlind în ei nu cu aghiasmă și busuioc și c-un Doamne-ajută care să dea bine, ci cu o halucinantă măcăneală de simboluri.
Să-nvățăm de la Moș Crăciun! Tare am vrea să-l vedem pe moșu’ ăsta cum s-ar descurca de unul singur fără părinți și bunici. Adică cum e el bun pe banii, efortul și sacrificiul altora. Tare am vrea să-l mai vedem pe moșulică cum o scoate la capăt cu toți cei cărora le produce depresii severe în timp ce-și face el de cap cu ho-ho-ho-ul lui. Cei singuri și triști care-l urăsc din toată ființa lor pe „moșul”.
Moș Crăciun sau mitul dezamăgirii pentru cei care descoperă dedesubturile piesei de teatru jucate în familie ani de-a rândul și care lasă o primă traumă în „corpul mental” nu e altceva decât un substitut al lui Dumnezeu, o caricatură mai bine zis, în perioada primei copilării.
Primărelul nostru după ce-a deprimat juma’ de oraș cu colindele de prin noiembrie, făcându-i pe jumătate dintre liceeni să-l transforme pe Hrușcă în păpușă voodoo în care să înfigă acele, iar pe alții să nu mai citească „Regele Lear”, gândindu-se că are treabă cu „leru-i ler”, se gândește să ne-o trăznească-n neuroni și cu Dumnezeu.
Despre Dumnezeu și bunătatea lui aici e cu totul altă poveste. Dacă în cazul lui moș Crăciun facem noi totul, iar lui i se atribuie meritele, în cazul lui Dumnezeu e cam invers; el face totul, iar noi ne însușim meritele. Deci avem ce învăța, evident cu mici excepții, ca atunci când am putea să ne trimitem unicul fiu la moarte (vezi Iraq și Afganistan) tocmai pentru a-i ajuta pe oameni, numai că ei sunt atât de beți încât nu înțeleg mai nimic și-ntr-un acces de furie îl mai și omoară.
Ce vină a avut bietul Iisus (pe care primarul îl va introduce cu siguranță în următoarea cuvântare) de vreme ce s-a întrupat, s-a lăsat văzut și atins, dar oamenii nu l-au recunoscut? Beți, adică inconștienți, nepregătiți, iar în final, criminali.
Promitem să revenim cu învățături alese dacă și preacuratele fețe bisericești, care-l consiliază pe dom’ primar în ale religiei, să nu se mai spele o vreme cu șampon, ci cu cenușă, iar spălătoria asta metafizică să aibă ca rezultat un post prelungit, o înfrânare de la astfel de discursuri a învățăcelului lor pentru că dincolo de faptul că nu mai contenește cu acest talmeș-balmeș, cu „cele sfinte” nu e bine să te joci.
Această rubrică este un pamflet și trebuie tratată ca atare!
Mș Crăciun (sau Ilie Gerilă) nu mai aduce gazul metan la Vatra Dornei? Că ne-am săturat de plătit cea mai scumpă gigacalorie din țară în condițiile în care cade (la propriu și la figurat) pădurea pe noi?
Nea Ilie-i nea Ilie, însă cu Moş Crăciun e altă poveste şi chiar Fluizii Roji ar trebui să-l lase în pace, chiar dacă lucrurile sunt după cum aţi spus. Lăsaţi-ne măcar iluzia aceasta a moşului cel bun. Cât îl priveşte pe Dumnezeu şi pe Iisus, fiul lui Dumnezeu cel Sfânt, sunt multe lucruri de spus, însă cel mai adesea ne ajută şi ne îndrumă pe drumul cel bun dacă avem măcar un pic de credinţă. Dumnezeu să ne ajute pe toţi să fim, în primul rând, sănătoşi, că de restul se ocupă tot cel atotputernic. Nimic nu este întâmplător în lumea asta, chiar dacă noi asta o credem! Suntem copiii lui, iar un părinte întotdeauna va avea o grijă deosebită de copiii lui.