Știrile zilei de4 decembrie 2022

Întâlnire literară de vară la Vatra Dornei cu profesor doctor Nichita Adăniloaie

Deși este sezonul vacanțelor și canicula a pus stăpânire pe întreaga țară, chiar și în zonele montane, la Vatra Dornei activitatea culturală n-a intrat în vacanță și nici nu o va face. De ce? Pentru se întorc pe meleagurile natale, pentru reîncărcarea sufletelor și odihna trupurilor, fii și fiice ale locului, risipiți prin lume, care ne oferă momente de încântare și delectare artistică și intelectuală.

Printre cei mânați de dor la Dorna îl găsim în fiecare vară pe distinsul Nichita Adăniloaie, profesor universitar, doctor în istorie, membru al Academiei Oamenilor de Știință din România și președinte de onoare al Societății de Științe Istorice din România. Născut la 1 mai 1927, în satul Plaiu Șarului, este cel de-al zecelea copil al Dochiței și al lui Ion Adăniloaie. A studiat la Șaru Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Blaj, Râmnicu Sărat, București.

Opera sa științifică cuprinde sute de titluri. Și-a adus contribuția, ca istoric, în cele patru direcții de referință ale istoriei neamului. și anume formarea statului independent, problema țărănească și raporturile agrare, istoria dezvoltării culturii și istoria învățământului. A fost distins cu importante premii și titluri, printre care:

a) Medalia „Meritul Științific”, acordată în 1966, cu prilejul Centenarului Academiei Române;
b) Ordinul ”Steaua Republicii”, acordat în 1971;
c) Medalia de aur, 100 de ani de la eliberarea Bulgariei (Parlamentul de la Sofia, 1978);
d) Premiul „Nicolae Bălcescu”, acordat de Academia Română pentru lucrarea „Independența României” (1980);
e) Medalia „Crucea Comemorativă a celui de-al II-lea război mondial” (2002);
f) „Premiul de excelență”, acordat de Societatea de Științe Istorice din România pentru întreaga activitate și pentru promovarea științei istorice (2002);
g) Premiul de Onoare al Asociației Scriitorilor și Artiștilor din Țara Dornelor (2008).

Cu literatura, Nichita Adăniloaie a cochetat încă din adolescență, când scria sub impulsul trăirilor și emoțiilor vârstei poezie, în stil clasic, epigramă, catren, proză. Nu pot să nu amintesc că l-am avut „Oaspete de onoare” la revista „Popas la han”, a Școlii Gimnaziale Nr. 4 din Vatra Dornei, al cărei coordonator am fost, cu pagini captivante de proză inspirate de întâmplări hazlii (așa par acum), cum ar fi o întâlnire cu Moș Martin într-un zmeuriș, pe muntele Șerba, o prelungire a Călimanilor, sau întâmplări de Ziua Dornei, 20 iulie, de Sfântul Ilie, ale copilului care a fost.

Revenind în actualitate, la vara lui 2017, vom zăbovi ceva mai mult asupra unei întâmplări frumoase, petrecute în ziua de 3 august în Sala „Ion Luca” a Bibliotecii „G. T. Kirileanu”. Cele două bibliotecare, doamnele Nicoleta Todașcă și Simona Iftimuț, au amenajat cadrul și au organizat o întâlnire a publicului dornean cu autorul de literatură, de data aceasta, Nicu Adăniloaie, autorul volumului „Epigrame, catrene și literatură variată”, ediția a XII-a, revăzută și adăugită la Editura Lumina Tipo, București, 2017.

Despre personalitatea autorului, de curând nonagenar, și despre impresionanta sa operă ștințifică a vorbit scriitorul Gheorghe C. Patza. Astfel, publicul prezent în sală a putut afla cum că Nichita Adăniloaie este autorul a 99 de lucrări originale, 15 monografii, 4 tratate, 7 îndrumări tehnice, 4 culegeri de studii, dintre care „Studii și articole de istorie” în 47 de tomuri.

Referindu-se apoi la volumul a cărui lansare făcea subiectul zilei, Gh. Patza a arătat ce l-a inspirat pe autor, a apreciat că s-au oferit detalii explicative la fiecare pagină și a citit trei epigrame și un poem. Fii ai acelorași plaiuri de la Șar, Nichita Adăniloaie și Gheorghe Patza au realizat, fiecare, lucrări monografice dedicate comunei Neagra Șarului. În binecunoscutu-i stil sobru și umoristic, Gh. Patza a încheiat adresându-i sărbătoritului un poem ca dedicație.

Subsemnata a urmat la cuvânt cu o analiză amănunțită a volumului de 336 de pagini, având o ținută grafică deosebită. Sursa de inspirație, cum lesne se poate deduce, este marea corupție din România și „eroii” ei, de la miniștri, la primari, de la parlamentari, la directori și patroni, la judecători și avocați, VIP-uri, procurori și fețe bisericești.

De remarcat că dacă s-ar recupera toate sumele primite mită, delapidate, furate de „împricinații” încondeiați de N. Adăniloaie (semnalate, de altfel, și în presă), s-ar obține un număr cu foarte multe cifre, care ar echivala sau poate ar întrece bugetul național. Am avut în vedere o selecție tematică a epigramelor, cele care vizează învățământul, breaslă căreia îi aparțin, cele care au ca țintă subiecte sucevene sau vrâncene (cu care am oareșce legături), unele recorduri de prostie, hoție, îngâmfare, penibilitate, aroganță.

La „Încercări literare din tinerețe selecționate din multele care au avut loc”, de remarcat poemul „Unirea, 24 ianuarie 1859”, pentru avântul tineresc, patriotic al autorului și pentru expresivitatea limbajului poetic, romantic, revoluționar și adolescentin. Versuri delicate, de tânăr îndrăgostit, sunt dedicate idilelor din adolescență și prima tinerețe, unele realizate în acrostih.

Un vibrant „Omagiu de Ziua Bucovinei” găsim la pagina 325, dar și „Reflecții de nonagenar”, în care ni se reamintește că „stejarii mor în picioare”. Ca un semn de recunoștință, fără să mă fi vorbit cu ceilalți, am dedicat un poem, mai altfel, denumit „Dacă ne-am putea metamorfoza”, urmând „ispita”, căreia nici Nichita Adăniloie nu i-a rezistat, ajungând să îmbine istoria cu umorul și literatura, pe care le semnează Nicu (și nu Nichita), un alint din copilărie.

Au mai adus prinos de respect și admirație profesoara de Limba și Literatura Română, Elena Popescu, scriitorii Gruia Ungurian și Aldona Patraș, precum și prof. univ. dr. Gabriela Cristescu de la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, prietena autorului, o fiică a Dornelor și domnia sa.

Autorul a mulțumit tuturor celor care s-au aplecat asupra cărții sale, a dăruit fiecărui participant la întâlnire câte un exemplar și a adresat auditoriului, pentru prima oară acasă, un cuvânt în versuri, pe care l-a rostit fără suportul scris. Excelentă memorie! Excelentă luciditate! Maximă vibrație emoțională pe care a transmis-o și celor prezenți, membri ai Asociației Culturale „Pro Basarabia și Bucovina”, ai Asociației Scriitorilor și Artiștilor din Țara Dornelor, profesori de la școlile din oraș, cititori fideli ai bibliotecii și membri ai familiei sale.

Simbolic, cortina a fost trasă de doamna Nicoleta Todașcă, gazda manifestării, cu un eseu literar, pentru că, după acest moment, s-a mai zăbovit în sală, pentru un autograf, pentru o fotografie, pentru depănarea unor amintiri, pentru evocarea celor „plecați de tot”, între care și doamna Cristina, jumătatea de neînlocuit a lui Nichita Adăniloaie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *