Asfalt sau piatră cubică?

Oare de ce la Vatra Dornei n-am fost în stare să înfiinţăm un grup „Salvaţi Străzile Pietruite”? Oare de ce nu s-au sesizat consilierii locali de-a lungul timpului în privinţa acestui lucru? „Reabilitarea” ultimilor străzi pietruite ale oraşului prin asfaltare pune capăt parfumului pe care piatra simplă l-a adus decenii la rând oraşului nostru staţiune.

Autorităţile locale n-ar fi trebuit să ia decizia de a asfalta sau de a monta pavele pe străzile Luceafărului, Republicii, Parcului, Lumea Nouă, Tudor Vladimirescu, Diecilor, Vasile Deac, Negreşti și Păcii fără o consultare reală a cetăţenilor. Cuvântul „reabilitare” este greşit folosit. Mai aproape de adevăr ar fi „masacrare” pentru că străzile asfaltate nu vor rezista nici măcar un deceniu, darămite suta de ani, aşa cum rezistă de obicei piatra de caldarâm.

Străzile pietruite au reprezentat un ansamblu coerent fiind grupate în centrul oraşului şi în zona staţiunii. Farmecul Dornei de odinioară era dat şi de aceste străzi. Nu privim doar din perspectiva nostalgicului, ci şi dintr-o perspectivă ambientală. Nu e de neglijat nici faptul că pe o stradă cu piatră cubică şoferii circulă mai atent, încetinind viteza. Dorna a intrat de multă vreme într-o zodie de pierdere a identităţii urbanistice.

Mare păcat că semnalele pe care le-am tot tras în paginile ziarului nostru nu au fost băgate în seamă de edilii care s-au perindat în fruntea oraşului. Aceste străzi au o poezie a lor. Nu trebuie să faci Facultatea de Arhitectură ca să realizezi că trecutul e un lucru irepetabil şi că orice lucru care s-a păstrat din trecut trebuie apărat, mai ales că nu se va mai repeta niciodată în forma în care a apărut el.

Strada Tudor Vladimirescu, ultima stradă cu piatră cubică din Vatra Dornei, cu câteva zile înainte de distrugerea finală (7 mai 2017). Doar o porţiune de aproximativ 100 de metri mai era astfel amenajată. Pietrele au fost rearanjate în jurul anului 2000, operaţiune efectuată de 2-3 muncitori care, deşi au lucrat alene, au terminat materialele avute la dispoziţie în mai puţin de o lună.

De remarcat calitatea lucrării, mult superioară celei de pe Arenberg. Porţiunea intermediară a străzii Tudor Vladimirescu, cu asfaltul nou turnat, pe cale accelerată de a se transforma în praf şi pulbere.

Strada Aluniş fusese asfaltată (bine!) acum 15-20 ani şi era în stare aproape perfectă. Acum câteva săptămâni a fost măcinată de diverse utilaje grele, cu care s-a lucrat la reconstruirea unui podeţ, acoperită de un strat subţire de piatră şi pregătită, probabil, de o nouă bordurare.

Consecinţa „proiectului” este că nu vor mai putea încăpea două maşini una pe lângă alta, deci la coborâre maşinile vor trebui să se strecoare pe strada Ghioceilor.

Strada Ghioceilor după pregătirea „gata de asfaltare” Fotografia e făcută pe 7 mai 2017, însă ulterior cineva şi-a dat seama că trebuie făcute şi nişte şanţuri (pentru ţevi de apă-canal?), aşa că au făcut-o harcea-parcea. De atunci, la bucata asta de stradă s-a lucrat intens, cu mai multe tractoare, zilnic, inclusiv sâmbăta, iar la sfârşitul lui mai încă nu era gata.

În iunie s-au terminat lucrările şi, pentru încununarea proiectului cu o asfaltare de succes, se aşteaptă câteva zile ploioase.

1 comentariu publicat:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *