Săptămâna aceasta propun spre vizionare un film dramatic care a apărut pe marile ecrane în anul 2014. Aș îndrăzni să spun că este mai mult decât un simplu film. Vorbim aici despre un proiect cinematografic în adevăratul sens al cuvântului. „Boyhood”, căci despre acesta este vorba, reprezintă probabil una dintre cele mai îndrăznețe proiecții cinematografice de la Hollywood.
Filmul poate fi considerat un proiect deoarece a fost realizat pe parcursul a 12 ani în perioada 2002-2013, iar filmările au început fără ca regizorul să aibă pregătit un scenariu complet. Cu o durata de 165 de minute și cu aceeași actori în cei 12 ani, filmul a reusit să obțină premii importante precum Globul de Aur pentru cel mai bun film și pentru cea mai bună actrită în rol secundar, Patricia Arquette.
O a treia distincție primită în cadrul decernării Globurilor de Aur a ajuns la Richard Linklater pentru cea mai bună regie, iar la ceremonia premiilor Oscar, talentul actriței Patriciei Arquette a fost recunoscut și recompensat cu Oscarul pentru cea mai bună actriță în rol secundar. Tot pentru acest film, regizorul a câștigat Ursul de Argint la cea de-a 64-a ediție a Festivalului International de Film de la Berlin.
Rolurile principale au fost distribuite actorilor Patricia Arquette (Olivia), Ellar Coltrane (Mason), Lorelei Linklater (Samantha) și lui Ethan Hawke. Originala idee de a produce un film care să urmărească relația dintre copii și părinți din primii ani de scoală până în momentul în care au absolvit studiile liceale i-a aparținut regizorului Richard Linklater.
CITEȘTE ȘI: Cronică de film: „Neruda” (2016)
Un alt aspect important este riscul pe care Linklater și l-a asumat realizând această producție; acela de a fi în imposibilitatea de a cunoște ce se va întâmpla cu actorii în viitor sau chiar cu el, fapt ce l-a determinat să recurgă la anumite măsuri de precauție, precum aceea de a-l desemna pe actorul Ethan Hawke să termine filmul și să îl lanseze dacă în cei 12 ani el avea să moară.
Tot din categoria interesting facts amintim că regizorul le-a oferit actorilor posibilitatea de a contribui la scenariu cu propriile experiențe de viața, fapt ce a îmbunătățit considerabil atât interpretarea rolurilor, cât și felul în care cinefilii se raportează la realismul cu care este redată povestea.
Deși titlul inițial a fost „Boyhood”, regizorul a considerat că „12 Years” ar fi o variantă mai relevantă pentru scenariu, dar a fost nevoit să recurgă la o schimbare, întrucât în același an a fost lansat filmul „12 Years a Slave”.
Criticii de film s-au arătat încântați de subiectul peliculei, iar mai toate aprecierile au fost pozitive. Din scurta prezentare ar putea reieși cu ușurință faptul că acest film unic prin felul în care a fost realizat a atras admirația criticilor și a publicului doar prin acest proces neconvențional, însă fără o idee care să merite cei 12 ani de muncă regizorală și actoricească nu ar fi reușit să primească atâtea premii.
„Boyhood” urmărește efectele pe care le lasă asupra copiilor drama de a avea părinții divorțați. Vizionându-l, este imposibil să nu ne amintim de filmulețele intime ce există în mai toate familiile care surprind aniversările copiilor, nunți, botezuri sau momentele unice la care ne întoarcem cu drag și nostalgie. Modul în care a fost conceput creează iluzia unui film scos din arhiva personală a unui tânăr, ce a suprins etapele esentiale ale perioadei de tranziție de la copilărie la adolescență și mai târziu la începutul maturizării acestuia.
Dacă multe filme obișnuiesc să dea naștere unor frământări și întrebări în interiorul celor ce le vizionează, acesta are un efect total opus. Este genul de film care oferă răspunsuri, care dezvăluie tainele existenței, care inspiră, care oferă alternative, care urmărește atent și îndeaproape evoluția și cursul firesc al relațiilor interumane, al unor decizii greșite și al nevoilor adolescenților și părinților.
„Boyhood” intră, așadar, în categoria filmelor care merită vizionate și mai apoi recomandate.
Lasă un răspuns