O nație care suferă de complexul că nu e băgată în seamă, pare să-și găsească resurse nebănuite în a excela în prostie, în a-și inventa excepționalitatea, sau a-și falsifica miturile. „Buricomania” nu e altceva decât un narcisism de pe urma căruia sfârșești prin a-ți fura căciula. Adică nimic altceva decât să te amăgești și să te minți. Centenarul unirii va arăta fața hidoasă a unui neam care nu a încetat să se victimizeze.
„Orbirea” în care ne complacem ne va duce însă și mai jos. Și poate că așa și trebuie, adică să atingem cel mai jos nivel al abjecției, acel fund al prăpastiei, iar apoi să începem să urcăm spre lumină. Viermuiala intoxicărilor mediatice din timpul alegerilor au scos la suprafață combinația letală dintre xenofobie și prostie, producând un frison celor care se întreabă cât de sigur mai e un spațiu în care există astfel de răbufniri?
În privința cultului pentru „românaș”, propagandă de care am mai avut parte în perioada interbelică, continuată ceva mai subtil în timpul ceaușismului, aceasta nu diferă de maimuțăreala globală a extremiștilor care le spun americanilor, britanicilor, francezilor, că ce bine o să le fie când o să scăpe de toți cei care le fac rasa „impură”. Corceala românească nu e cu nimic mai diferită față de a altora.
Dacă fiecare și-ar face un test ADN pentru a-și stabili originile, ar fi surprins să afle că numai român nu e, prin vene trecându-i câte un pic din sângele tuturor națiilor din jur. Istoria a contribuit din plin la „impuritatea” noastră, iar gura ne-am putea-o închide și singuri, punând mâna pe o carte de istorie. Răutatea, disprețul față de tot ce e străin, ar putea fi mult diminuate, iar centenarul Unirii ne-ar găsi ceva mai toleranți și mai umili, dacă am afla că am conviețuit în bună pace cu zeci de minorități.
Ura, ignoranța, intoleranța, îi va împiedica pe mulți să facă acest efort. Dacă nu ar fi așa, de ce atâția lideri politici, la modul cel mai josnic și mai rușinos, vehiculează o nouă „vinovăție”, aceea de a nu avea un nume românesc? Pentru că știu că prinde! Prostia, clișeele identitare cosmetizate, religiozitatea afișată lipsită de compasiune, precum și multe altele, fac rău unității noastre.
„O cetate poate fi cucerită doar dacă ea e deja prăbușită în interiorul ei”. Complicitățile cu cei din afara ei, duc la capitulare și abandonare. Resursele naturale, suprafețele imense de teren, industria, piețele de desfacere, exodul unui sfert din populația țării, nu s-ar fi putut realiza fără trădările celor pe care i-am mandatat să ne conducă. Toleranța noastră față de hoți, simpatia față de șmecheri, cultul pentru „descurcăreți”, ne-au adus în acest punct critic al existenței noastre.
Politica este moartă. Indiferent pe cine am vota, ar trebui s-o facem fără iluzii. Am eșuat în orice sistem. Idealul de mare neam pe care ni l-am impus, ne-a adus doar nevroză. Poate că e timpul să ne relaxăm și să începem să ne uităm în noi înșine, apoi în jurul nostru.
Mda … cei care ne conduc *sunt noi* iar noi suntem *cei care ne conduc*, c-am asta ar fi traducerea a ceea ce vreti sa spuneti si … este adevarat cu totusi o problema, *omul se naste mic prost si nestiutor, are in fata o viata intreaga sa invete, daca la un timp sau la final este, tot atat de *prost la minte si de-adevaratelea … a trait degeaba !* si totusi atunci de ce naiba avem dreptul sa ne credem *cele mai intelepte fiinte de pe TERRA ???*. Sigur, asta daca acceptam, ca politicienii de toate rangurile cred sau le acordam dreptul de a fi sau a se crede *cei mai mincinosi, hoti si tradatori dintre noi !*, iar daca e asa … noi ce sau cine suntem ?. Daca tot am vrut sa citesc si ceva din Bucovina, am gasit dar si … dileme, *omul este ceea ce este !* iar cateodata, *nimic nu pare a fi ceea ce se vede*.