Fluizii Roji: numai lapte și miere-n gură

Cică într-o emisiune de la TVR 3, Nea Ilie, cum e alintat dom’ primar, le-ar fi urat invitaţilor de la Zilele Dornei: “S-aveţi numai lapte şi miere-n gură!”. Alte indicaţii nu li s-au dat. Nu li s-a spus nici dacă trebuie să facă gargară, nici dacă să înghită sau să scuipe. Ca de fiecare dată, haiducia vorbelor acestuia ne îndeamnă la traducere. N-a fost greu nici de data asta.

Primărelul voia să spună că despre evenimentul organizat de Sfântul Ilie, nimeni altul decât patronul religios al oraşului (cu Nea Ilie şef de ceremonie), s-auzim numai de bine! Să se ducă vestea-n toată ţara despre colţul nostru de rai, adevărata “perlă a Bucovinei”, unde ospitalitatea şi bunătatea sunt la ele acasă, locul în care mândria de a fi dornean stoarce lacrimi locuitorilor, pătrunşi, ca şi primărelul nostru, de patriotism local, civism cu carul, dar şi de o relaţie specială cu Dumnezeu.

Cei care s-au săturat de atâta “lapte şi miere” ce li se tot serveşte de când Boncheş a fost pus primar de “Frăţia Zărului” nu sunt demni să respire aerul de munte, să bea borcutul strămoşilor, să înfulece caşul oilor şi cărniţa porcilor. Ăştia care vor mai mult de la acest “Rai” şi care au orice-n gură, numai lapte şi miere nu, spunând ba că suntem jalnici, ba ca-m omorât un oraş, ba c-am instaurat domnia “dulcuţului”, a lipsei de pretenţii şi de perspectivă, ăştia sunt în slujba musulmanilor, a lui Soros (a masonilor nu, pen’că-s la noi în echipă).

Mărturie pentru “laptele şi mierea” noastră pot depune dorohoienii, borşenii, bistriţenii sau chiar şi unicul bucureştean, care a venit cu acceleratu’, dar care n-a mai plecat, de bine ce i-a fost. Tuturor cârcotaşilor, gen Fluizii Roji, o să le turnăm atâta dulcuţ pe gât, pân-o să devină ca noi…

Potopul şi nevestele

De fiecare dată când ne vedem strada înghiţită de ploi, gândul ne zboară spre nevestele silvicultorilor, precum şi cele ale gateriştilor care prestează pentru Șveigy. Ce legătură au inundaţiile, care ne sperie din ce în ce mai des, cu femeiuştile ăstora? Păi are, pen’că dacă nu le aveau pe-acasă, n-aveau pe cine impresiona.

N-ai pe cine impresiona, nu faci compromisul cu imperialismul lacom, care pare să-şi fi propus să ne taie şi ultimul copac din biata ţărişoară. Cu ce să impresionezi cuconetul? Cu discuţii despre devenirea personală? Nu, cu gipane, vilane, Dubaiuri. Mai merge şi o Italie, o Spanie, niscaiva insule îndepărtate. Ce jurământ al silvicultorului?

Să cadă brazii sub drujbele amărâţilor care dorm în vagoane şi sub nailoane ca acum 100 de ani, bagă în ei untură cu pâine, iar lemnul să-l ia imperialiştii pe mai nimic, mie să-mi crească osânza pe burtă, nevestei pe partea dorsală, să-i dau “blană” merţanului, iar şuncile să ni le prăjim la turcaleţi, că la Felix pute a românism.

Alte fantezii cu nevestele n-avem, pentru că oricum ni se taie când le vedem privirile de primadone, cu pleoapa puţin ridicată şi cu un aer afectat, de parcă ar lua masa săptămânal cu prinţul Charles. Dar de gândit la ele, ne vom gândi. De fiecare dată când potopul venit din ceruri ne acoperă străzile.

Fluizii Roji, drujbiştii bunului-simţ
Această rubrică este un pamflet şi trebuie tratată ca atare!