Știrile zilei de5 noiembrie 2024

Se alege praful de civilizaţia muntelui?

Permanentizarea la putere a hoţilor politici, creşterea lichelismului până la periclitarea siguranţei naţionale, complicităţile de tot felul, spiritul civic amorţit, laşitatea, convingerea că altcineva trebuie să reacţioneze, mentalităţile păguboase (“nu e treaba mea”, “ce rost are?”), ne-au adus încet, dar sigur, pe marginea prăpastiei din punct de vedere economic, social, ecologic, dar mai ales moral.

Ritmul a fost ruşinos de lent acolo unde s-a mai făcut câte ceva, în rest, am asistat doar la…dezintegrare. Hoţilor de tot felul li s-a alăturat blestemata inerţie a acestui popor, dar şi o relaxare de neînţeles a tuturor energiilor de care dispunem.

Agricultura, departe de ceea ce ar putea fi

Nu cred că românii şi-au făcut o virtute din a nu munci. Maria Țăranu, gospodina din Poiana Stampei care nu a fost la piaţă de peste 20 de ani, pentru că zarzavaturile şi le-a cultivat în grădina proprie, a demonstrat că se poate. Nici prin supremarketuri n-a călcat deoarece restul gospodăriei i-a asigurat carnea, brânza, laptele, peştele s.a.m.d. Această ţărancă simplă ne-a arătat că în toate gospodăriile mici din zona Dornelor s-ar putea produce mult mai mult.

Cu oameni ca Mihai Voloşeniuc sau Adrian Crucianu avem garanţia că şi fermele cu un număr mare de animale pot avea succes în zona noastră. Din păcate, aşa cum s-a întâmplat cu propaganda legată de închiderea bazinelor miniere (pe motiv că nu sunt rentabile), acelaşi tip de propagandă a băgat în creierul colectiv ideea că doar fermele mari produc profit, micile gospodării nedepăşind stadiul de “hobby”. Nimic mai fals! Marea problemă e reprezentată tocmai de gospodăria ţărănească simplă. Nefiind ajutaţi, gospodarii o duc de pe o zi pe alta, striviţi de greutăţi şi neajunsuri.

Animalele sunt în număr mic, indiferent că vorbim de vaci, oi sau capre, iar ogorul din spatele casei, tot “barabule” produce. Majoritate gospodarilor nu au aproape niciun profit de pe urma muncii lor, însă nu sunt dispuşi să renunţe la o tradiţie de familie. Schimbarea de generaţie ar trebui să aducă o nouă abordare asupra agriculturii de munte, cât şi asupra creşterii animalelor. Deocamdată sunt prea puţine voci care atrag atenţia asupra potenţialului uriaş de care dispunem.

Aşa cum se întâmplă şi cu aşa-zişii “regi” ai asfaltului (în ţara în care avem prea puţin asfalt), aşa se face că în regiunea în care numărul vitelor şi oilor scade dramatic, avem institute de “cercetare”, organisme cu denumiri pompoase, din care nu lipsesc cuvinte cheie ca “agricultură”, “munte”, “fermieri”. Care a fost finalitatea acestora, în cei peste 20 de ani de activitate, timp în care s-au cheltuit poate zeci de milioane de euro, de vreme ce gospodăria tradiţională nici nu moare, dar nici nu trăieşte?

Întrebările pot continua: oare dacă aceşti bani, indiferent de sursa de finanţare (bugetul de stat, parteneri străini etc.), ar fi ajuns la aceste familii? Sau: dacă s-ar fi depăşit etapa teoretizării excesive, iar “agricultura sustenabilă”, “tehnologiile domestice”, “arhitectura ecologică”, sau mai nou, “permacultura” ar fi fost realmente implementate, unde ar fi fost gospodăria ţărănească din zona de munte acum? Politrucii, specialiştii, oportuniştii, toţi cei care au dat din gură mai bine de două decenii, chiar nu puteau face mai mult?

Unii chiar au făcut, şi chiar le-am mediatizat acţiunile şi proiectele, însă am deplina convingere că şi ei realizează nu numai timpul pierdut, ci şi situaţia dramatică cu care ne confruntăm. Toţi aceştia ar trebui să facă front comun, să-i pistoneze pe politruci, iar obstacolele birocratice care le apar în faţă fermierilor să dispară. În faţa dictaturii birocratice şi administrative, oamenii au cedat, preferând să facă ce-au făcut şi generaţiile de dinaintea lor: subzistenţă. Păcat!

Clima s-a mai îmblânzit, iar în afară de “barabule”, gospodarii şi-ar putea adapta terenul la culturi pe care nu ni le-am fi putut imagina până acum. Cu iazuri, terase, grădini, sere, cu diversitate în loc de monocultură, gospodăriile ar putea să producă mai mult decât pentru nevoia proprie. Dna Maria Țăran a demonstrat acest lucru. Iar ca ea pot fi mult mai mulţi.

CNU Crucea sau cum să laşi mii de familii pe drumuri

Va veni vremea când DNA va trebui să înceapă o anchetă privind închiderea minelor. Ar putea începe chiar cu Compania Naţională a Uraniului, de care aparţin şi minele de la Crucea şi Botuşanu. Indiferent că a fost vorba de incompetenţă şi rea-voinţă sau de un plan pus la cale cu minuţiozitate (ambele variante sunt corecte) pentru distrugerea acestui sector de activitate, cineva trebuie să dea socoteală pentru pierderea a mii de locuri de muncă.

“Împingerea spre colaps s-a făcut în mod voit”, declară Gelu Mărăcineanu, directorul general al CNU. Dacă li s-ar fi întâmplat altora, poate că o astfel de declaraţie ar fi trecut neobservată. Necazul nostru este direct legat de Valea Bistriţei, care se va depopula şi mai mult. Pe lângă forţa de muncă care se vede nevoită să plece din ţară, România ajunge să depindă de resurse din afară. Ne-am amăgit că se vor deschide Grinţieş şi Tulgheş, iar minerii nu vor rămâne pe drumuri.

Deşi lipsa de interes a guvernanţilor de a aloca fonduri pentru deschiderea acestor exploatări devenise evidentă, ne-am trezit că, în 2012, toată zona i-a fost retrocedată lui Gheorghe Sturza (!?) Astfel, în ciuda faptului că există licenţă de exploatare din anul 2000 (prospecţiuni făcându-se încă din anii ’70), certificatul de urbanism nu mai e valabil, suprafaţa de teren de deasupra zăcământului aparţinând acum unei persoane private.

Nefiind o prioritate nici pentru PSD şi nici pentru PNL, partidele care tot alternează la guvernare, minerii de la Crucea se vor trezi şomeri de la 1 ianuarie 2017. Grinţieş şi Tulgheş rămân doar o iluzie, iar România se vede astfel pusă în situaţia ca, pentru funcţionarea centralei de la Cernavodă, să importe uraniu din afară. Deşi pe noi ne interesează situaţia cu care se confruntă minerii din zonă, să nu uităm că închiderea minelor din Banat şi Bihor, precum şi lipsa investiţiilor la exploatările menţionate mai sus au dus la această situaţie incredibilă (doar 15% din necesar provine din resurse proprii, restul fiind asigurat din stocul ultimilor 40 de ani).

Ioan Moraru, fost primar, actual consilier judeţean PNL, dar şi fost director al CNU, a recunoscut în cadrul emisiunii „România, te iubesc!”, de la PRO TV, că a “semnat contractul”, dar că “nu avea alte soluţii”. Sperăm să reuşim să-i luăm dlui Moraru un punct de vedere mai clar în numărul următor şi sperăm că nu e contractual despre care directorul CNU, dl Gelu Mărăcineanu, declara în aceeaşi emisiune: “La negocierile din 2014, când s-a încheiat ultimul contract, el s-a încheiat pe 3 ani de zile.

Scopul acestui contract a fost să se contracteze întreaga cantitate din stocul de siguranţă şi consum cu livrări rapide către Nuclearelectrica (singurul client CNU), în stocul de siguranţă să nu mai existe uraniu, Nuclearelectrica să cumpere la preţ foarte mic, iar CNU să intre în faliment”. Era actualul consilier judeţean PNL director CNU la acea vreme? Sperăm că ne va lămuri domnia sa în curând. Opinia publică aşteaptă lămuriri şi de la dl Scurtu, actualul director al CNU Crucea, dar şi de la liderul de sindicat, dl Mugurel Huțuleac?

Datorită jocurilor de interese, peste care s-a suprapus habarnismul celor numiţi politic, sute de familii sunt afectate, atât prin pierderea locurilor de muncă, cât şi ca urmare a faptului că se văd obligate să părăsească ţara, pentru a-şi putea ţine copiii la şcoală, pentru a-şi plăti creditele s.a.m.d. Dezastrul a început cu mai bine de 10 ani în urmă. Vinovaţii se ştiu. Ce fac procurorii? Dar politrucii, de la preşedinţi de consilii judeţene şi până la parlamentari? N-ar fi trebuit să apere această mie de locuri de muncă pierdute în zona de munte?

Subminarea civilizaţiei muntelui

Ca şi agricultura sau mineritul, nici industria forestieră nu a fost inventată de politrucii care s-au tot perindat pe la Bucureşti, ca să vadă ce mai e de furat şi de vândut. Dumnezeu ne-a dat totul, mai puţin adevăraţi patrioţi, fie ei politicieni sau nu. Avem muntele cu resursele sale, cu ape, cu păduri. Avem un sol minunat. Nu degeaba o suprafaţă de teren cât mărimea Moldovei a fost cumpărată de străini.

Ni se iau toate, pe rând. Statul a vândut tot, fie obligat de FMI, ca să mai “privatizeze” din munţi, ape şi păduri, sau, aşa cum scriam şi altădată, pentru a susţine un număr umflat de funcţionari. Pentru ce? Ca să vină de-alde “Schweigy”, ca să facă el “mediu de afaceri”? S-a greşit cu agricultura. S-a greşit şi cu industria, prin îngroparea unor sectoare de mare importanţă. S-au închis fără nicio noimă bazine miniere, plecând de la ideea (falsă) că nu sunt rentabile, totul ducând în final la situaţia în care sute de mii de familii s-au văzut în imposibilitatea de a-şi găsi un loc de muncă în zonele devenite dintr-o dată “defavorizate”. Marea păcăleală numită “reconversie profesională” n-a fost altceva decât o perdea de fum.

S-au tocat doar fonduri substanţiale de la bugetul statului, iar dacă a fost acoperit 2% din forţa de muncă disponibilă în aceste zone, e mare lucru. Salariile compensatorii s-au dus pe mai nimic, iar oamenii s-au trezit o obligaţi să-şi ia traista-n băţ şi să ia drumul Europei, lăsându-şi copiii şi bătrânii cu cine s-a nimerit. Trădătorii de neam şi ţară din fruntea guvernelor care s-au perindat la putere au acceptat politicile economice şi financiare impuse de UE, în detrimentul nostru şi în interesul acestei structuri.

Ba mai mult, atunci când avem posibilitatea de a absorbi fonduri europene, bâjbâim şi nu suntem în stare să înaintăm, nici atunci când ni se cer planuri de perspectivă economică, de dezvoltare a infrastructurii, punându-i în situaţii jenante şi pe cei din Comisia Europeană, care se văd nevoiţi să ni le returneze.

În loc de concluzie

Potenţialul agricol fabulos, resursele minerale de care dispunem vor fi exploatate, dar nu de noi, ci de alţii. Aşa cum se întâmplă cu pădurea, resursa noastră principală, la care nu avem acces, şi care produce doar frustrare. Perspectiva este una îngrijorătoare. La cum exploatează Holzindustrie, pădurile nu vor mai rezista mulţi ani. Cu mineritul pus pe butuci şi cu un turism care nu reprezintă o alternativă reală, ne vom trezi, în Bucovina noastră cu care ne tot fudulim, într-un adevărat coşmar.

Nu este vorba doar de un derapaj economic şi social, ci şi de unul SPIRITUAL. Aceşti munţi nu ne-au asigurat doar traiul, ci ne-au dat o civilizaţie. Iar pentru această civilizaţie trebuie să luptăm. Un alt tip de gândire ar putea să ne scoată din această criză, dar totodată ar putea stopa şi această disoluţie a identităţii noastre. Însă pentru aceasta e nevoie de altfel de oameni şi de o atitudine complet diferită.

2 comentarii publicate:

  1. iorga

    *Umbland pe meleagurile patriei, auzi si de tara Dornelor si de ce au ei acolo. Asa afli de multe dar ajungi sa-i si intrebi, voi ati intrebat Holzindustrie daca *autoritatile din Austria le permit sa faca asemenea defrisari la EI ACASA ???. NU, pentruca raspunsul ar fi dezamagitor pentru cititor si … catastrofal pentru *da, tradatori de neam si tara care ne conduc* doar ca, nepasarea noastra i-au facut imuni si nepasatori si, cel mai rau au ajuns sa se considere *deasupra legilor*. Ii numim *tradatori de neam si tara pentru distrugerea a aproape tot din Romania*, este corect dar … *cui ii pasa ?*, intrebati-va si cine i-au *votat pe tradatorii de neam si tara ???, cine l-a votat pe Pardau ???, care face parte din *sleahta PNL*, … care si cine sunt *patriotii dorneni care l-au VOTAT*, au *lapsus subit ?*, ca nu a plecat de capul lui in parlamentul supradimensionat si inutil al Romaniei, Domnul PNL-ist Pardau si ciracii lui, au gasit ca *normalitatea in Romania este aceea de a *mutila Acvila Romana de pe stema tarii inclestandu-i capul cu un cerc de tinichea, adica, restul lucrurilor sunt normale in Romania si asta le mai trebuia romanilor. Intrebati-l pe cati *dorneni i-a intrebat cand a candidat, daca doresc mutilarea stemei de stat a tarii sau … daca are ca initiativa sau in programul urmator asa ceva, pentruca, si dl Pardau a plecat in parlament sa apere interesele dornenilor si nu pe ale altora. Cum sa ceri *patriotism parlamentarilor corupti, mincinosi si hoti* inainte de ai intreba pe cei care i-au votat … ei se simt sau nu vinovati !. Ca nu poti acuza pe altii inainte de a te *judeca si pe tine*, atunci cand ai *votat corupti, hoti, mincinosi si tradatori* esti *complice la tradarea si hotia lor* si la fel de vinovat, ce drept ai sa te plangi ?.

  2. dacicuslibertus

    planus secretus poate asta se si vrea ! poate nu ati vazut zone MINIERE la suprafata de marimea Moldovei, cautati pe google, youtube vedeti ce face China in Afganistan, sau Africa cu privire la Minerit, de unde stiti ca in vreo 20 de ani tot bazinul dornelor v a fi doar o mina de suprafata ! poate asta se si vrea, prima data defrisarile, a doua oara epurarea populatiei de buna voie, costa putin, de ce sa investesti intr o zona in care planus secretus e altu, la aceste mine lucreaza utilaje cat casa POPORULUI, totul atomatizat poti termina in cativa ani cu o mana de oameni.
    de unde stiti voi care este planus secretus, unde pe hartie se pierd milioane din banii nostrii dar la ocular nu da bine

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *