Bârfe şi zvonuri
Cică Dorna a avut cel mai urât iluminat festiv de sărbători, fără concepţie, cu combinaţii kitchioase de culori, amintind multora de celebra carpetă “Răpirea din Serai”. Deşi numitul Apostoaie Emil adevăr grăit-a într-o şedinţă de consiliu, când a răbufnit: “Nici io nu m-oi pricepe la decoraţiuni de iarnă, dar nici cel care a ales instalaţiile n-are nicio treabă”. Deşi n-avem prea mult roşu pe strada principală, roşu s-a făcut Nicu Cojocaru în obrăjori, adeverind practic bârfele de prin primărie, cum că domnia sa nu e străin de pavoazarea de tip Coverca.
Într-un interviu la Orion MEDIA, Stelian Chiforescu se pare că ar fi afirmat că “unii ar trebui să facă un pas în spate”. Se referea atât la personaje din administraţia locală, cât şi din politica centrală. Dacă pe cel din primărie l-am identificat, şi anume Mircea Rusu, administratorul public pe care consilierul economic şi politic al primarului, în speţă domnul Chiforescu, nu l-ar mai vrea încă un mandat (şi poate nici în ăsta), întrebările întrebătoare sunt legate de prietenul domniei sale de jumătate de viaţă, alias Mitruţ Pardău: oare pe ăsta îl mai vrea, ştiut fiind faptul că după alegerile din 2012, alintatul “Conu’ din Poiana Negrii”, pesemne ofticat că pe boncheşan l-au iubit dornenii, iar pe pardăi, mai puţin, a decis să nu-l ajute pe Iliuţă şi, implicit, Dorna.
Eternul deputat, dacă tot nu l-a ajutat pe Boncheş, putea să-l împiedice măcar să ia un credit de 50 de miliarde de lei pentru stingerea unor datorii, măcar şoptindu-i, aşa cum a făcut Cuşnir, fostul prefect, cu cei de la Moldoviţa şi alte localităţi. A preferat în schimb să-i lase pe Boncheş & Chiforescu să procedeze ca Nicolae Ceauşescu, adică la ambiţie, să plătească TOT, TOT din banii dornenilor. Oare de ăsta când se va lepăda?
După “scandalul ţevilor” de sub terenul consilierului Roman Boca, consilierii ruşinaţi de cum au votat nu mai scot capul prin oraş, în schimb monsieur le proprietaire spune prin târg că acele ţevi chiar îl încurcă şi el nu face altceva decât să le protejeze. Chiar dacă Chiforescu, de când a intrat pe fir (cam târziu, monşer), a decis relocarea captării apei pentru pârtie, gândul lui Boca de a scoate bani dintr-un teren cumpărat de la dorneni se va materializa oricum, pentru că ţevile rămân în continuare pe terenul lui. Superb!
Deputatul Dumitru Pardău s-a arătat indignat faţă de un jurnalist al trustului nostru, pufnind nervos la adresa barierei montate de Roman Boca în parcarea de la policlinica nouă. Îi calmăm şi pe Pardău şi pe Chiforescu, spunându-le că toate aceste “realizări” ale lui Boca s-au făcut cu mânuţele oamenilor puşi de aceştia în fruntea oraşului şi judeţului: Ilie Boncheş, Mişu Voloşeniuc, chiar consilierul Costel Ungureanu (care se pare că a adus în discuţie vânzarea acelui teren), şi sperăm că nu şi Mircea Rusu. Sau, cine ştie, poate Boca o să le dea lui Boncheş, Voloşeniuc şi Rusu spaţii “la ţevi”, astfel încât capitalismul din ei să se manifeste.
Bârfa supremă a oraşului e, de fapt, o întrebare: “Ce i-ar fi dat lui Boca Roman candidatul pe care l-a susţinut la funcţia de primar (ştiut fiind că a spart USL-ul şi nu l-a susţinut pe Ioan Moraru), de vreme ce s-a agitat atâta în acea campanie, în comparaţie cu ce-a primit de la echipa lui Ilie Boncheş? Întrebarea pare justificată, de vreme ce a primit absolut tot ce a cerut. Aşteptăm la redacţie părerile fanilor Fluizilor Roji.
Încremeniți în vis
Cartea poștală de mai jos, folosită pe post de Trahanachii de Dorna, scoasă în circulație în perioada antebelică de către J. Rosenfeld, a cărui prăvălie se și vede în stânga imaginii, arată dorința, măcar a pamfletarilor, de a cere mai mult de la acest oraș. Deși în nenumărate caricaturi am “trucat” realitatea stațiunii, proiectând telegondole, bărci cu motor pe râul Dorna, palmieri pe pietonală sau lac cu yachturi la baza pârtiei, pe modelul Monte Carlo, fosta “Perlă a Bucovinei” este ținută captivă într-un gri-șobolan de edilii care o conduc de câțiva zeci de ani încoace. Nici nu e de mirare că oamenii care o populează au fețe triste și sunt lipsiți de optimism și de chef de viață, singura rațiune de a viețui rămânându-le aceea de a-și umple mațul și de a-l deșărta.
“Joie de vivre” li se întâmplă altora, fie că e doar la un pas, adică dincolo de Tihuța și Mestecăniș. Nu degeaba în mentalul colectiv, Bistrița e asociată cu Austria, iar Gura Humorului cu Saint Moritz. Până și subiectele de conversație au o încărcătură depresivă, de la cine s-a mai îmbolnăvit de cancer, cine a murit, pe cine l-a părăsit nevasta sau cine stă prost cu banii. Invidia, frustrarea, bârfa, nu pot ieși decât din acest gri-șobolan cotidian, peste care mai vin câteva luni de ploaie și câteva de zăpadă și frig. Și pentru că refuzăm să ne sinucidem în masă, pentru că ne-ar pedepsi Dumnezeu, mai evadăm în visare, cu acel etern “Ce frumos ar fi”, iar de la baloane zburătoare, trenuri suspendate, tramvaie, bărci cu motor, telegondole, yachturi și palmieri, orice e binevenit, pentru a ne mai colora existența.
Fluzii Roji, acești Van Gogi ai Dornei!
Această rubrică este un pamflet și trebuie tratată ca atare!
Greu de crezut „încetinească mentala” a dornenilor”, cică „ala nu-l vrea pe ala sau invers”, cand mama naibii vor pricepe „DORNENII” ca nici unul din personajele dubioase care sau plantat în „primăria donează” NU MAI AU CE CAUTA ACOLO!!!.