Boomerang: Deruta

Sfârşitul anului 2014 a fost unul care, faţă de alţi ani, a adus mai multă animaţie în spaţiul public şi o licărire de optimism s-a simţit în glasul tuturor. Şi cum să nu fie aşa când 2014 a adus cele mai multe răsturnări de situaţie în plan politic din ultimul deceniu.

Primul eveniment remarcabil, produs în primăvara lui 2014, a fost disoluţia USL-ului, singura alianţă politică care a reuşit o majoritate de 70%! Vă mai amintiţi imaginile cu lansarea USL-ului de pe National Arena, unde peste 50.000 de simpatizanţi aminteau de „celebrele” manifestaţii de pe stadionul 23 August din epoca ceauşistă? Totul părea de neclintit pentru cel puţin două mandate. Cum a putut o astfel de alianţă să se prăbuşească atât de repede?

Foarte simplu şi asta s-a văzut de toată lumea: „marele proiect”, proiect politic ce se voia „reformator”, avea de fapt un singur scop – debarcarea forţată a lui Băsescu! Programul economic, practic, nu a existat şi gafele guvernamentale repetate au scos la iveală lipsa acestuia. Teleguvernarea instituită s-a întors împotriva celor care au folosit-o ca armă de dezbinare a societăţii. Băsescu nu a putut fi debarcat şi cu bune şi cu rele şi si-a dus mandatul până la final.

Al doilea eveniment al anului, şi cel care a dus la cele mai neaşteptate răsturnări politice, a fost „autocandidatura” celui care a crezut că i se cuvine totul! Regulile impuse, pentru şi în campania electorală, multe cu aspect penal, au fost nemaiîntâlnite în cei 25 de ani de la schimbarea regimului social din România. „Cozile de topor” din dezumflata gogoaşă USL au făcut tot ce le-a trecut prin cap ca „dottore” să ajungă preşedinte şi să-i salveze de grelele dosare penale care le asigură masa de Crăciun la Jilava. Dar au pierdut din vedere o vorbă din bătrâni: „totul are o limită”.

Şi ce era inevitabil s-a întâmplat: pe 16 noiembrie defunctul USL s-a văzut scos în afara scenei politice definitiv! „Dinozaurul” politicii postdecembriste – PSD-ul – a pierdut, pe mâna lui, alegerile prezidenţiale de o manieră atât de penibilă, încât şi membri marcanţi ai partidului au rămas fără replică, argumente şi reacţie. Şocul a fost devastator mai ales că s-a întâmplat în faţa unui candidat cotat „şters” şi fără nici un atu în campania electorală. Unde a dispărut zâmbetul arogant al premierului, unde sunt glumele de prost gust pe care le vedeam până pe 16 noiembrie? A ajuns iar un simplu „pisicuţ” aşa cum perfect l-a catalogat Băsescu.

Şi apropo de Băsescu: de trei săptămâni, televiziunile care 10 ani l-au denigrat zi de zi, îi duc dorul şi mai ales lipsa! Nu mai au pe cine toca oră de oră şi zi de zi. Iohannis, până acum, s-a dovedit o „nucă” prea tare. Nu ştiu cum să-l „apuce” şi încercările de până acum s-au dovedit neinspirate şi aşa zişi jurnalişti învăţaţi cu denigrarea până acum s-au trezit că nu mai au acelaşi impact ca până acum şi riscă să rămână pe „arătură” cu argumentele de tip antibăsescu.

La Cotroceni s-a instalat în 22 decembrie 2014 un „ceas cu pendulă” care prin „tic-tac-ul” lui va da, vrem nu vrem, ora exactă în România în următorii ani. Brusc, după această dată, „dottore” a dispărut alarmant de pe ecrane, nu mai iese din sfert în sfert de oră să dea replici, nu-l mai vedem seară de seară la Antena 3 sau România TV. Culmea, îşi dă legi care să-l scape de titlul de doctor în drept! Încet, încet, calea spre normalitate va fi regăsită. Nu imediat şi nici de bunăvoie. Ne vom întoarce, într-o primă etapă, la ştirile de tip Pro TV, cu accidentele rutiere, crime de mahala şi can-canuri ale piţipoancelor de pe centură, dar se vor estompa cu timpul şi vom începe să mai apelăm şi la cele pozitive.

Vom afla că în România se mai şi munceşte cu adevărat. Că societatea civilă nu este chiar atât de indiferentă la ce se întâmplă pe plan local şi naţional. Că avem şi specialişti adevăraţi şi chiar elevi care învaţă şi îşi iau BAC-ul. Încercarea disperată a „dinozaurilor politici” de a minimaliza efectul din 16 noiembrie asupra societăţii în ansamblu este sortit din start eşecului. Oamenii, după 25 de ani, au văzut că se poate! Manipularea grosolană, agresivă şi fără limite, practicată ani de zile de posturi de TV şi „ziare de familie”, va înceta să mai aibă aceleaşi efecte ca până acum. Au trebuit să treacă 25 de ani ca să vedem că totul are o limită şi noi cei care plătim taxe şi mai şi muncim şi nu stăm toată ziua pe la TV avem de fapt dreptul să spunem, atunci când se impune, că aceşti oameni nu au ce să mai caute în administraţie, Guvern sau Parlament.

Deocamdată, deruta se face resimţită: nu mai avem un subiect comparabil şi „suculent” ca Băsescu. Unde am ajuns! Va fi vânat ori de câte ori va ieşi cu nepoţii la un suc, plimbare sau la plajă. E un personaj care le-a adus prea mulţi bani ca să poată fi abandonat din prim-planul carierei lor de jurnalişti. Teama lor acum e că, odată cu dispoziţia obsesiei că tot ce e rău în România se datorează lui Băsescu, vor dispărea şi ei din lumina reflectoarelor, unde ajunseseră să se bronzeze mai ceva ca la şedinţele de ultraviolete. Luna cadourilor s-a încheiat şi pentru ei şi pentru noi.