Cu siguranţă, datele de 2 şi 16 noiembrie 2014 vor rămâne mult timp în memoria noastră şi, mai ales, în memoria clasei politice actuale. Campania pentru alegerile prezidenţiale „curgea”, prin modul de organizare a celor două tabere, într-un singur sens, spre disperarea celor care, de pe margine, nu vedeau nici o posibilitate de a schimba ceva.
O alianţă de sorginte comunistă, strâns unită în jurul unui candidat care avea toate atuurile în mână şi care participa în dublă ipostază – de premier în funcţie – şi de preşedinte al celui mai mare partid, a făcut totul ca celălalt contracandidat să nu aibă nicio şansă. Eram obişnuiţi şi ne aşteptam ca şi anul acesta în campania prezidenţială să ni se ofere diverse „pomeni electorale”, aşa cum s-a mai întâmplat şi în alţi ani. Dar ce „spectacol” ne-au oferit nouă a depăşit orice imaginaţie! Premierul candidat a deschis larg sacul bugetului naţional, ca pe propria puşculiţă, oferind aproape tuturor câte ceva. Pe banii publici!
Nu trebuia să ai prea multe cunoştinţe financiare ca să îţi dai seama că simpla însumare a acestor pomeni duceau la nişte sume astronomice ce ar fi dus la imposibilitatea onorării lor sau cu costuri, prin taxe, enorme pentru noi. Umilirea, prin mita electorală, la nivel guvernamental, a atins anul acesta o limită care a generat o reacţie de adversitate, contrar efectului care ar fi trebuit să aducă voturi pe bandă rulantă. O altă anomalie a acestui an electoral a fost şi faptul că premierul candidat şi-a modificat legea electorală după bunul plac, cu tot ce a crezut că îi va asigura o victorie fără probleme. Nici un candidat, până acum, nu a făcut aşa ceva.
Limitarea premeditată a accesului la vot, penală prin Constituţie, a scos în evidenţă şi a devoalat faţa „Micului Titulescu”, care a crezut că noi, alegătorii, suntem jucăriile lui de acasă. Cu un mentor ca Adrian Năstase, premierul puşcăriaş, premierul plagiator nu putea avea un alt profil, aroganţa celui de al doilea fiind dublată de o sfidare fără margini a tuturor celor care nu erau în coşul lui de aplaudaci. Campania electoraţă pe care a impus-o, prin reguli nemaiîntâlnite până acum, a fost cea mai josnică şi a atacat: libertatea credinţei, valorile familiei, intimitatea, provenienţa etnică, competenţele profesionale şi lista este atât de lungă că poate constitui un adevărat „rechizitoriu”.
Pe 2 noiembrie, după închiderea urnelor, sfidând mii de oameni din marile capitale occidentale, care spuneau că nu au putut vota, le transmitea, cu un rânjet malefic, că nu are cum mări numărul de secţii de votare pe motiv că nu îi permite legea! Care lege? Cea modificată de el în vară cu patru ordonanţe de urgenţă? Atunci, toţi am văzut că totul nu a fost o întâmplare, ci fusese bine ticluit în spatele uşilor închise. „Cazanul” a dat în clocot, dar cine să îi „ridice” capacul? Nici cel mai puternic drog nu ar fi produs o euforie mai mare ca cei 10% avans faţă de contracandidatul care părea făcut KO!
Au urmat două confruntări, după regulile impuse cu forţa de aceiaşi echipă de campanie, care la adăpostul celor 10% avans, a crezut că îşi poate permite orice. Şi şi-au permis! „Dezbaterile” au fost dirijate spre conturarea profilului de premier excepţional al „marelui” conducător PSD. Nimic însă despre proiectul de ţară a viitorului preşedinte! Cifre vehiculate alandala, scoase din contextul economic, care voiau să convingă, pe lângă „pomenile electorale”, că noi, românii, o ducem şi o vom duce şi în 2015 mai bine chiar ca locuitorii Germaniei!
Mulţumit că a reuşit să îl blocheze pe candidatul ACL şi că acesta nu a avut „spaţiu” să îşi expună, decât în „picături”, unele puncte de vedere, nu a avut curiozitatea să se uite mai atent la ce se întâmplă în mediul online, pe Facebook. Mai ales că pe timpul mandatului lui au avut loc evenimente politice importante generate şi susţinute de reţelele de socializare: „primăvara arabă” şi, aici lângă noi, în Ucraina, „Maidanul de la Kiev”. Dar cine să tragă ceva concluzii după astfel de evenimente? Şi a venit ziua de 16 noiembrie. Pe tot parcursul zilei, imaginile cu românii stând la coadă la secţiile de votare din străinătate ne-au arătat cu cât dispreţ tratează statul cetăţeanul.
Toate apelurile făcute pentru suplimentarea secţiilor de votare au fost intenţionat nebăgate în seamă. Nici măcar prelungirea programului de votare. Sfidarea, împinsă peste orice limită, avea să se transforme într-un boomerang năucitor, iar după închiderea urnelor să le dea peste cap tot ce puseseră la cale în ultimile luni. Livizi la faţă, muţi şi mai ales speriaţi, toţi liderii coaliţiei bâiguiau cuvinte fără sens, nefiind capabili să înţeleagă ce s-a întâmplat. PSD-ul pierdea a treia oară consecutiv alegerile, dar şi în cel mai umilitor mod pentru el.
Neglijarea Facebook-ului şi a mediului online le-a fost fatală! În ţară, apelurile pentru ieşirea la vot au avut un mare ecou şi astfel s-a ajuns la un procent de 64%, foarte rar întâlnit. Iar voturile din diaspora au confirmat revolta cetăţeanului! Lecţia e dură şi pentru unii şi pentru alţii: pentru clasa politică e o atenţionare clară că aşa nu se mai poate, iar pentru noi, cei care am reacţionat în al 12-lea ceas, să fim mult mai activi dacă vrem să se schimbe cu adevărat ceva. E timpul ca după un sfert de veac să nu le mai dăm atât de uşor voturile şi să ne uităm de două ori atunci când ni se oferă ceva. Acum aţi văzut că se poate!
Dar atenţie! La mai puţin de o săptămână, au apărut „fripturiştii”, o categorie la fel de periculoasă. Au stat pe margine, au mimat implicarea şi acum „trag sfori” în beneficiul lor. Această categorie de politicieni e la fel de nocivă ca şi componenţii „coaliţiei roşii”, pusă pe moment cu „botul pe labe”. Nu vă amăgiţi, ambele tabere vor continua să transforme acest vot în favoarea lor şi nu a noastră. Nesprijinit real şi corect, actualul preşedinte ales poate fi transformat uşor într-un captiv al „coliviei” de la Cotroceni. Şi noi nu asta am vrut prin votul din 16 decembrie. Vom trece, de această dată, de mitul „minunilor” care nu ţin mai mult de trei zile?
Pentru „Bomerang”, pentruca, ai mai publicat material pe aceasta tema, nu cea de astazi, „smecherii si smenarii de la asociatiile de locatari” au reanceput „smenariile” cu calcule „smenuite” A UNOR PIERDERI DE CALDURA … etc, pe care le suporta ca si anul trecut … „cei din „partidul prostilor” recent tocmai omologat legal. Cum hotia in Romania se lare ca nu are nici leac si vindecare, prostii sunt „smenuiti cu sarg de categoria „smenarilor de la asociatiile le locatari, platiti tocmai de locatari dar „vanduti altora” si reprezentand interesele acestora.