Fluizii Roji și “Sfânta Silă”

Emil Bobu n-a murit!

Emil Bobu e o “marcă” autentică, reprezentând întruchiparea “pupincurismului”, adică a ceea ce visa dictatorul Nicolae Ceaușescu, că ar trebui să fie “Omul nou”. Despre acest individ se spune că i se adresa câinelui lui Ceaușescu cu “dumneavoastră”. Mare ne-a fost mirarea când ni s-a relatat că într-un cadru festiv, la sediul unui partid politic dornean, manifestări de genul “Emil Bobu” au loc sistematic. Și că n-ar fi vorba de bătrâni comuniști, versații lingăi ai fostului regim, ci de oameni tineri, care nu mai știu ce să facă pentru a intra în grațiile șefului. Nu poți să nu te-ntrebi, de ce un tânăr duce această perversiune a linsului la rang de artă, și de ce ar da dovadă de atâta slugărnicie? Cineva ar putea răspunde simplu: mediocritatea! Nesiguranța în propriile forțe, mecanismul imbecil creat la nivelul societății, acela de a reuși să pui mâna pe o slujbă doar dacă ești într-un partid etc.

În afară de o cucoană, pe care n-o putem suspecta de inteligență, cei din generația tânără chiar sunt dotați cu acel tip de inteligență care seamănă mai mult cu “șmecheria”, adică sunt perfect conștienți de ceea ce fac. Și la fel de bine, de ce o fac! Șefii, stau mai rău decât aceștia din urmă, nerealizând măcar penibilul sau grotescul situațiilor. Șefu’ ăl mare pare să păstreze formațiunea politică doar pentru umflatul în pene, în timp ce aghiotanții principali, sunt atât de copleșiți de importanța care li se dă, încât se iau chiar foarte în serios. Ridicolul e la el acasă! Portretul robot odată realizat, nu ne mai rămâne decât să-i identificăm și să-i izolăm, prin ținerea cât mai departe de Consiliul Local, de slujbele de la Stat, sau de funcțiile din fruntea unor instituții. Acești “Emili” Bobu există, sunt printre noi, și nu se lasă până nu escaladează scara socială, indiferent de cât “rahat” tre’ să mănânce, sau câtă salivă tre’ să lase pe “bucile” șefilor lor politici…

Nu confundați umorul cu zacusca

Când am citit așa-zisul “umor” de pe penultima pagină a ziarului împrăștiat gratuit de Kaufland, n-am știut dacă trebuie să plângem sau să râdem. Banc marca Kaufland (cacofonia nu e întâmplătoare): “Dacă o femeie nu se descurcă cu banii, înseamnă că are o problemă financiară. Dacă un bărbat nu se descurcă cu banii, el este un incapabil, un ratat, un neisprăvit”. Cum așa ceva? Am mai scris despre porunca criminală, de tip mioritic: “Fii bărbat!”, de cât de dezastruoasă se dovedește pentru psihicul unui băiețel, unui tânăr în devenire, însă dacă și la nivel de glumițe insiști pe aceeași temă de tip “castrare”, asta înseamnă ori că tipa care se ocupă de editarea gazetei a suferit de pe urma bărbaților, ori suferă de vreun sindrom de tip “NeFe”, ori a studiat într-atât psihanaliza, încât știe că, odată citită poanta, bărbații se vor ambiționa într-atât încât vor produce bani în neștire, evident, pentru a fi cheltuiți de nevestele lor, unde altundeva decât la… Kaufland.

Cel de-al doilea banc n-o să-l analizăm prea mult deoarece nu vrem ca șefii domniței s-o bage în terapie: “Fiecare bărbat de succes are în spatele lui o femeie. Dacă succesul continuă, mai apar și altele…”. Musai tre’ să facem o poză la pagina de umor din ziarul lanțului german de magazine, pentru că n-o să ne credeți (!?). Al treilea banc: “Apropo despre liberalism și despre egalitatea dintre sexe. Eu consider că soția are dreptul să facă tot ce vrea. Numai să fie gustos…”. Ultimele două bancuri, din fotografie, au apărut într-un număr din alt oraș, însă stilul e același.

umor

Bărbații, cam frăieruți de felul lor, impotenți, chiar niște ratați dacă nu-s în stare să producă bani, iar dacă cumva se bucură de succes, nu e meritul lor. Cineva ar putea crede că o astfel de rubrică de “umor”, plină de glumițe sexiste, sunt un atac la inteligența cumpărătorilor (indiferent de sex), pentru că doar cei “aburiți” ar putea râde, în timp ce cei “amorțiți” le-ar trece cu vederea. Și pentru că mai există și categoria celor “treji” și “vigilenți”, cei care sunt atenți la detalii și la nuanțe, aceștia ar putea trage și alte concluzii, chiar unele legate de diminuarea cumpărăturilor, pe fond de “discriminare de specie”. Așa că, să nu se mai plângă muierile, cel puțin până nu-și îmbunătățesc gusturile în privința alegerii bărbaților. “Gusturile” bune duc la alegeri bune, și implicit, la o percepție pozitivă în privința bărbaților.

De fapt, cam ca în comerț, nu?

Fluizii Roji, de veghe printre supermaketuri!
Această rubrică este un pamflet și trebuie tratată ca atare!

2 comentarii publicate:

  1. critic media

    Bă aveti contracte de publicitate groase cu Mironescu , Vermesan si Pruna????
    Daca da se explica de ce sunteti asa de acizi fata de Kaufland.
    La nivelul vostru puteti doar sa visati la ceva bani proveniti de acolo. Aia sunt profi nu baga reclama in toate fituicile de amatori.

  2. roberth wentzel

    De asta nu puteti dormi voi noapte?Venirea Kaufland in VD,provoaca insomnii?Dornenii sunt bogati,preturile din magazinele orasului,si speculantii din piata agro-alimentara le fac dornenilor viata simpla!De ce nu scrieti de cit timp nu au mai primit salariile angajatii dorna turism.sau despre respectabilul domn Budai,care xeroxeaza bonurile de masa,iar angajatii sunt obligati sa cumpere deoar de la magazinele acestuia!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *