În anul 1875, primar al târgului Vatra Dornei a fost ales Vasile Deac, unul dintre înțelepții vremii. La numai doi ani de la prelungirea mandatului s-au asigurat resursele financiare pentru introducerea iluminatului public. Pe cele două artere principale ale așezării s-au montat 30 de felinare de stradă. Peste râul Dorna s-a construit un pod modern, înlesnindu-se astfel accesul turiștilor și bolnavilor veniți la tratament spre clădirile balneare. În anul 1878, s-a deschis în centrul localității o nouă farmacie. În 1880, la începutul anului, administrația locală a înaintat Ministerului de Interne o listă cu semnăturile populației prin care se solicită acordarea statutului de oraș pentru târgul Vatra Dornei.
Demersurile primarului la curtea imperială
După instalarea în funcția de primar al târgului a lui Vasile Deac, în anul 1875, și a contelui Iulius Falkenhein în funcția de ministru al agriculturii în guvernul imperial, în anul 1788, a luat naștere ideea dezvoltării unei stațiuni balneoclimaterice de nivel internațional la Vatra Dornei. Ideea a produs multe discuții, controverse și intense pasiuni pro și contra. La invitația primarului, ministrul face o vizită la Vatra Dornei, ocazie cu care au loc foarte multe discuții și schimburi de păreri; pe de o parte ministrul austriac, pe de altă parte primarul Vasile Deac, balneologul Loebel, arhitectul Brang și chimistul Ludwig.
În final, primarul și oamenii de știință l-au convins pe ministru asupra necesității ridicării la Vatra Dornei a unui stabiliment balnear modern, adică a unei construcții cât se poate de solidă, chiar cu un oarecare lux. În spiritul acestor orientări, la dezvoltarea și modernizarea stațiunii balneoclimaterice trebuia să-și aducă contribuția trei instituții din sistemul administrației publice din timpurile acelea. Adică, Fondul Bisericesc din Bucovina, în calitate de proprietar al băilor, avea obligația finanțării noilor lucrări; Primăria târgului Vatra Dornei, ca exponent al obștei dornene, trebuia să dezvolte baza materială a serviciilor publice la nivelul cerințelor și exigențelor europene: sediul primăriei, școala, cabinetul de citire (biblioteca), diverse unități prestatoare de servicii etc.
Carte poştală scrisă la 19 septembrie 1909. În imagine, Gara Vatra Dornei.
Guvernul austriac, ca reprezentant al statului, urma să finanțeze o serie de amenajări cu caracter edilitar, precum: asfaltarea târgului, plantări de pomi, regularizări de râuri și pâraie, locuri pentru repausul moral, intelectual și fizic al vizitatorilor și alte utilități necesare unei stațiuni. Pe timpul negocierilor s-au desprins două orientări diametral opuse. Vasile Deac și oamenii de știință erau adepții dezvoltării unei stațiuni de nivel european de tipul celor din Franța și Germania. În timp ce Fondul Bisericesc și autoritățile austriece voiau să dezvolte construirea unei stațiuni modeste, adică o dezvoltare de nivel local (regional). În viziunea lor, proiectul, inclusiv mașinile și cazanele, costau aproximativ 108.000 de florini.
Proiectul astfel întocmit nu a fost însușit de primăria târgului Vatra Dornei și nici de oamenii de știință. Cu toate acestea, documentația a fost înaintată de Fondul Bisericesc spre avizare Ministerului de Interne. Astfel că, la 15 februarie 1883, s-au obținut avizele necesare din partea ministerului și în aceste condiții au început pregătirile pentru completarea și promovarea documentației la autoritatea supremă, în vederea aprobării. La 11 august 1883, ministrul agriculturii, folosindu-se de relațiile sale la Curtea de la Viena, a înaintat documentația la cancelaria împărătească, solicitând aprobarea necesară. Peste o săptămână, adică la 18 august 1883, împăratul Franz Joseph și-a pus rezoluția, sub semnătură proprie, pe documentație și care avea următorul conținut: „Aprob construirea unui stabiliment balnear la Vatra Dornei din veniturile domeniilor și pădurilor fondului bisericesc din Bucovina în modul propus.”
Primarul Vasile Deac și oamenii de știință nu s-au mulțumit cu rezultatul obținut și au hotărât să meargă în audiență la împărat pentru că orice încercare de negociere cu fondul bisericesc a eșuat, lovindu-se de expresia: „nu se mai poate face nimic, deoarece proiectul a fost aprobat de Majestatea sa Împăratul”.
Pregătirea audienţei primarului Vasile Deac la Franz Joseph
În situația de mai sus, Vasile Deac a considerat că singura soluție pentru a mai putea salva varianta dezvoltării unei stațiuni de nivel european la Vatra Dornei este solicitarea unei audiențe la împărat. Preocuparea primarului și a oamenilor de știință (profesorul Ludwig și arhitectul Brang) de a prezenta împăratului obiectivele definitorii ale dezvoltării unei stațiuni de talie europeană la Vatra Dornei, a devenit o motivație tainică și de strictă prioritate. Pentru reușita acestui demers nobil îi lipsea însă un studiu geologic cu privire la rezervele de apă minerală și de nămol de turbă.
Prin profesorul Ludwig, primarul, face demersuri oficiale, pentru delegarea la Vatra Dornei a directorului Institutului Imperial de Geologie din Viena pentru realizarea acelui studiu geologic atât de necesar. A venit geologul Stur, director al acelui institut imperial, personal și a realizat studiul între anii 1884 și 1885, folosind cele mai rafinate metode. Rezultatul a fost că există rezerve inepuizabile. Profesorul și arhitectul au pregătit documentația necesară primarului până în cele mai mici amănunte; între timp toți trei au plecat într-o vizită de documentare în Franța, Germania și Italia. La întoarcere, primarul este înștiințat de inginerul Emanuel Ziffer, constructorul căii ferate dintre Câmpulung Moldovenesc şi Vatra Dornei, că aceasta are punctul terminus în Gara Mare și nu în apropierea băilor din localitate.
Podul de peste râul Dorna, de vis-a-vis de Maestro.
Așa a reușit Vasile Deac să pregătească și minimacheta gării Vatra Dornei Băi, pe care el și-o dorea gară-castel, ingenios concepută de arhitectul Paul Brang. Audiența la împărat era pregătită, primarul avea minimachetele finalizate, precum: Cazinoul, Hotelul Balnear I și II, Izvorul Ioan, Izvorul Santinela, Palatul Comunal, Palatul Național Român, Gara Vatra Dornei Băi, clădirea școlii Primare, Biserica Catolică, Templul Evreiesc; adevărate bijuterii arhitectonice, erau amplasate într-un spațiu bine figurat și de un rar pitoresc.
Pentru a putea onora obligațiile primăriei, ca parte investitoare în edificarea unei stațiuni de rang european, Vasile Deac a asigurat fondurile necesare finanțării lucrărilor de investiții, valorificând materialul lemnos din pădurile comunale, apoi dobânzile obținute din sumele depuse în bănci. Toate acestea erau un argument care avea să cumpănească mult, poate chiar hotărâtor, în susținerea audienței și luarea deciziei imperiale.
Audienţa la împărat
În prima parte a anului 1886, având asupra sa toate mijloacele necesare susținerii audienței, Vasile Deac, în calitate de primar al târgului și de vicilic al Dornelor, a luat drumul Vienei. Ajuns la Curtea Imperială, audiența i-a fost acceptată și i s-a stabilit pe loc ziua și ora primirii sale la Cancelaria Imperială. La ora stabilită, primarul a trecut pragul Cancelariei împărătești, fără sfială și cu demnitate a adresat în limba germană un „Bună ziua!” răspicat și amabil în același timp. A rămas în picioare (protocolul spunea în genunchi), iar împăratul, privindu-l admirativ, l-a invitat la discuții.
Vasile Deac făcea parte din categoria oamenilor mari de virtute şi care nu-și pierde capul înaintea domnilor; după ce și-a prezentat doleanțele cu tact și cu răbdare, dar mai ales cu stăpânire de sine, a concluzionat: „Apoi, mărite împărate, dacă Dumnezeu lucrează pentru noi și ne dă apă tămăiduitoare, de ce n-am fi vrednici să folosim binefacerea dumnezeiască pentru însănătoșirea celor mulți și suferinzi”.
Suveranul austriac, vădit impresionat de modul cum s-a prezentat primarul, a aprobat pe loc toată documentația, considerând-o valoroasă. După ce a apreciat valoarea noului proiect, și-a manifestat dorința de a vizita Vatra Dornei în vara anului 1898, după realizarea obiectivelor. După încheierea audienței, Vasile Deac a fost invitat la o masă împărătească, situație foarte rară în protocolul Curții. Împăratul Franz Joseph a folosit acest prilej pentru a-i conferi primarului Vasile Deac marea distincție imperială, şi anume Crucea de Argint cu Coroană, pentru merite deosebite. Era, de fapt, o recunoaștere a valorii sale de primar, înțelept, întreprinzător și cutezător.
În luna mai, a anului 1886, Mitropolitul Bucovinei, în persoana lui Silvestru Murariu Andrucovici, a plecat la Viena pentru a adresa împăratului mulțumiri. În cursul anului 1886 (în iulie), s-au ales membrii comisiei de cură din Vatra Dornei, în componența următoare: Vasile Deac, Pintea Tarnoveanu, Gh. Balmoș, dr. Binder, dr. Wohl, dr. Loebel, C. Scântența, dr. P. Isăcescu și F. Fritsch, alți trei membri în comisie urmând să fie aleși din rândul oaspeților balneari, precizează documentele vremii. Declanșarea dezvoltării stațiunii s-a produs, vor urma multe piedici, greutăți și reavoință multă. Dar, în final, obiectivul legendarului primar Vasile Deac va fi îndeplinit.
Lasă un răspuns