A început campania electorală
Unul dintre preoții dorneni a dat deja startul campaniei electorale pentru alegerea președintelui României. Nu are niciun rost să-i dăm numele, și asta deoarece, nu peste mult timp, majoritatea preoților ortodocși de pe tot cuprinsul patriei, vor face la fel. Popa la care facem referire, le-a spus enoriașilor săi că trebuie să alegem un “ortodox de-al nostru”, și nu vreun catolic, sau de vreo altă confesiune. Este la mintea cocoșului, că deși a omis numele candidatului pe care nu trebuie să-l votăm, acesta nu e nimeni altul decât Klaus Johannis, candidatul “dreptei”.
La nici 2 zile de la îndemnul popii, candidatul “stângii”, în timpul lansării candidaturii, a făcut un lucru fără precedent pentru un candidat, și anume acela de a face referire la etnia și religia unui prezidențiabil. Numai un politician iresponsabil putea să facă o astfel de declarație, într-o Europă în care ortodocșii sunt minoritari, o Europă în care se sparg barierele de toate felurile, adică tocmai acelea care au scăldat în sânge acest continent timp de mii de ani. Bineînțeles, cunoscătorii în ale politicii de tip “dâmbovițean”, știu foarte bine de ce candidatul respectiv a făcut o declarație atât de gravă: socrul domniei sale, pe nume Ilie Sârbu, a fost “coleg de serviciu” cu patriarhul Daniel, adică practic cu șeful preotului care “a furat startul” campaniei electorale, duminica trecută.
Deci să ne așteptăm ca acest tip de mesaje să continue în următoarele luni, pentru că e greu de crezut că o “armată” atât de disciplinată, nu ar putea fi folosită într-un “război” atât de important. Cei înregimentați cu “stele” (și nu de la Doamne-doamne) își vor face treaba, iar o mare parte dintre ceilalți nu-și vor permite să stea deoparte, atât timp cât politicienii au avut grijă, an de an, să-i facă să se simtă obligați pentru banii primiți pentru parohiile lor. Ce ne rămâne nouă de făcut? Să votăm invers față de cum ne sugerează preoții, sau să părăsim imediat slujba când o dau pe politică. Mai simplu de atât, nici că se poate!
17 spații de joacă la… Fălticeni
Oare peste câți ani vom scrie un articol cu titlul: “17 spații de joacă au fost construite la Vatra Dornei”? Nimeni nu poate răspunde la această întrebare, ca de altfel la multe altele cum ar fi: De ce copiii nu au unde să se joace în acest oraș? De ce sportul nu este o prioritate pentru niciun primar, de vreme ce nu ai nici o bază sportivă modernă, o pistă pentru bicicliști, un spațiu pentru skateboarderi, curți ale școlilor amenajate pentru fotbal și basket, un ștrand în care tinerii să înoate, un parc de aventuri, un perete de escaladă samd?
Când am aflat că la Fălticeni se amenajează 17 spații de joacă pentru copii, am privit cu invidie spre edilii lor și cu mult dispreț spre ai noștri. Inevitabil, ne-am gândit la ce spații de joacă avem noi, și cu greu ne-am reprimat furia, fiind mai degrabă pătrunși de un sentiment de compasiune pentru părinții care nu au unde să-și ducă copiii să se joace.
Deși imaginea alăturată ar trebui să reprezinte spațiul de joacă din Calea Transilvaniei, numai spațiu de joacă nu e, atât timp cât o imensă “băltoacă” pare să înghită întregul spațiu, cu mobilier cu tot. Se mai miră cineva de faptul că nu-i putem dezlipi, chiar și pe copiii cei mai mici, de calculator, tablete sau telefoane mobile? Unde își va duce primarul nepoțelul să se joace? În balta din Calea Transilvaniei? În prăfuiala din strada Schitului, unde mobilierul este foarte precar, și în care copiii aterizează cu fața în pietriș? Dar vicele Cojocaru, unde și-a dus nepoții să se joace? La intrarea în parc, în așa-zisul “spațiu de joacă”? Că la pizzeria “Lordinu” nu-i poate duce, să se dea în huță sau în topogan, pentru că ar merge la “concurență”, și riscă să fie certat.
De fapt, de ce să punem întrebări la care nimeni n-ar răspunde? Într-un oraș în care administrația e preocupată doar să aibă stoc de rumeguș pe iarnă și lumină pe străzile principale, e prea mult să ceri facilități pentru copii, tineri, intelectuali, pensionari. Să ne bucurăm pentru cei din Fălticeni, Rădăuți, Gura Humorului, și chiar și Câmpulung Moldovenesc, în timp ce noi ne continuăm viețile, lipsiți și de încredere, dar și de răbdare, două lucruri esențiale pentru moralul “oamenilor cetății”.
Cum domnule nu avem cui pune intrebari ?, i-a auzi, pai … „noua”,. noi, ce am ales ?, vrem mai mult … trebuie sa depunem efort sa alegem mai mult la … viitoarele alegeri ca, din 1990 am ales la fel si avem … „la fel”, ce ne tot plangem, ca o adunatura de fraieri.