In Memoriam: Koza Karoly

„TO SIR, WITH LOVE!” Parafrazând numele unui celebru film, aşa ar trebui să-mi iau rămas bun, alături de mulţi alţii, de la domnul profesor Koza Karoly. Cu „Sir” şi „Love”, deoarece amândouă cuvintele conţin încărcătura a ceea ce a reprezentat acest mare profesor pentru mine: o fineţe a fiinţei şi iubirea, ca formă de gratitudine pentru că mi-a schimbat viaţa.

Momentul e greu. Acela în care învăţăcelul îşi ia rămas bun de la maestru. Când trebuie să-ţi deşarţi sufletul pentru cel care, într-o foarte mare măsură, a fost acolo când aveai cea mai mare nevoie de el.

Koza Karoly a făcut diferenţa. Și nu numai în viaţa mea, ci a multora. Ca atâţia alţii, am descoperit şi eu, în timpul întâlnirilor noastre, că e diferit, că e făcut din alt aluat, că nu aparţine acestui spaţiu şi că e un om pe lângă care merită să creşti. Și am stat pe lângă domnia sa şi am crescut. Nu mi-a fost profesor, ci doar meditator. Mi-a fost suficient să-i conştientizez clasa, să-i cunosc şarmul, umorul, inteligenţa, iar peste toate, o limbă engleză pe care a stăpânit-o ca nimeni altul în acest oraş.

Atunci am înţeles că nu pot învăţa decât de la un om pe care îl plac, iar dacă voi ajunge profesor, îi voi face pe copii să mă placă, pentru că-mi va fi mai uşor să-i învăţ. Iar pe domnul Koza, elevii nu numai că l-au plăcut, ci l-au îndrăgit. Pentru că avea aerul unui „Sir”. Pentru că nu avea în inimă venin. Pentru că nu-i jignea şi nu le dădea note proaste. Pentru că zâmbetul lui era suficient ca să te facă să-ţi conştientizezi lenea şi ridicolul. Pentru că ştia să te ambiţioneze, să-ţi doreşti mai mult.

Mi-a spus de câteva ori că-i invidiază pe tâmplari, pentru că apucă să-şi vadă munca desăvârşită. Ar fi surprins să vadă, în viaţa câtor tineri a făcut diferenţa, chiar dacă munca unui profesor nu se poate cuantifica. Cât despre momentul în care s-a retras într-o lume, doar a lui, deconectat de la zbuciumul stupid al vieţii de zi cu zi, poate că ar trebui să căutăm în altă parte. „Dacă aş fi găsit mâncarea care-mi place, crezi că aş fi flămânzit?”, întreabă „artistul foamei” din celebra povestire cu acelaşi titlu.

Oare dacă din punct de vedere social, cultural şi spiritual, domnul Koza şi-ar fi găsit „hrana”, oare s-ar fi deconectat atât de timpuriu de la viaţa acestei comunităţi? Poate doar soţia, doamna Carmen, ştie răspunsul la această întrebare. Sau Andrea, fiica dumnealui. Cele două suflete dragi care i-au umplut universul, indiferent de marile lipsuri pe care societatea le-a avut.

Dacă plângem artistul care ne-a arătat frumosul şi sacrul, atunci putem plânge cu aceeaşi intensitate educatorul care a ajutat acea sămânţă din interiorul nostru să înflorească. Și dacă tot m-ai învăţat frumoasa limbă a bătrânului Will Shakespeare, atunci urarea să fie: May You Rest in Peace, Koza Karoly!

Mihai CIOATĂ

În seara zilei de 15 ianuarie, o zi încărcată de semnificații, un telefon scurt aducea o veste pe cât de tristă, pe atât de neașteptată. Karoly Koza, profesorul de limba engleză, pierduse lupta cu o suferință grea. O luptă nedreaptă pentru el, pentru familia lui, pentru noi, colegii de la Școala Gimnazială Nr. 4 din Vatra Dornei, pentru toți cei care l-au cunoscut și prețuit.

A fost un coleg, un dascăl, care an la rând a pregătit generații de elevi, i-a învățat limba engleză sau i-a îndrumat în calitate de diriginte. Unii dintre foștii elevi l-au urmat în carieră, devenind profesori. Karoly Koza și-a început cariera didactică la Școala Gimnazială Nr. 4 ca tânăr absolvent al Facultății de Litere a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, specializarea engleză-germană. Inteligent, dar modest și discret, înzestrat cu mult umor, Karoly a rămas și a profesat în colectivul nostru timp de peste trei decenii.

Fie ca Dumnezeu să-i așeze sufletul într-o lume mai bună, unde să-și găsească liniștea veșnică. Dumnezeu să-l odihnească!

Colectivul de cadre didactice al Școlii Gimnaziale Nr. 4