Nu ar fi potrivit ca cei de care au depins destinele României, dupǎ 1989, sǎ afirme cu mâna pe inimǎ cǎ au fǎcut tot ce le-a stat în putinţǎ ca starea economicǎ a României sǎ fie una de invidiat, în pofida resurselor umane şi naturale deloc de neglijat, de care dispune ţara noastrǎ. În aceste condiţii, profitând de libertatea de circulaţie care le-a fost oferită, dar și datorită stării de sărăcie generalizatǎ (cel puţin dacǎ ne raportǎm la apusul Europei), din ce în ce mai mulţi români decid sǎ-şi pǎrǎseascǎ ţara, unii definit, iar alţii pentru o perioadǎ mai lungǎ sau mai scurtǎ, mulţi dintre ei lǎsându-şi în ţarǎ copiii minori.
Astfel se nasc adevǎrate drame, fiindcǎ dacǎ avem de-a face cu plecarea la muncǎ peste hotare a unuia sau a ambilor pǎrinţi, copiii rǎmân la voia întâmplǎrii, deoarece , dacǎ unul dintre pǎrinţi este plecat, celǎlalt nu poate sǎ facǎ faţǎ situaţiei, iar când ambii pǎrinţi sunt plecaţi, rǎmân în grija bunicilor, mǎtuşilor, vecinilor, sau, mai grav, trebuie sǎ-şi poarte singuri de grijǎ. În psihicul acestor copii rǎmaşi ai nimănui se nasc drame greu de imaginat, întrucât aceștia nu beneficiază de sprijinul moral necesar, dar nici de fermitatea necesară care să le corecteze, cât nu este prea târziu, comportamentul, atunci când, datoritǎ vârstei şi lipsei de experienţǎ, încǎ nu pot sǎ înţeleagǎ ce este bine şi ce este rǎu pentru ei.
Studiile au arǎtat cǎ acei copii care nu au ambii pǎrinţi alǎturi, au rezultate mai slabe la învǎţǎturǎ, comparative cu ceilalţi colegi, suferǎ de labilitate psihicǎ, sunt mai uşor de atras spre zona delincvenţei (furturi, consum de droguri etc), suferǎ de anxietate, dar, cel mai grav este faptul cǎ unii dintre ei au tendinţe suicidare. În mod firesc ne putem pune întrebarea: cum pot privi guvernanţii în ochii acestor copii, care au ajuns în aceastǎ situaţie datoritǎ unei politici catastrofale, care nu le oferǎ pǎrinţilor acestor nǎpǎstuiţi ocazia sǎ munceascǎ cinstit şi eficient, pentru a-şi asigura un trai decent în ţara lor?
Rǎspunsul este simplu: interesele clasei politice româneşti nu au nimic de-a face cu interesul general, pentru majoritatea politicienilor actuali demnitatea românilor şi a României, fiind vorbe goale, de care-şi amintesc doar în campania electoralǎ, când pe primul plan se aflǎ categoriile defavorizate, cǎrora le sunt vândute iluzii, în loc sǎ fie propuse soluţii realiste şi viabile.
Si, … cui ii pasa, „alesii neamului, pe care nimeni nu i-a obligat” sa candideze sau sa ne coinduca – vor remuneratii uriase in comparatie cu restul – plebea proasta a Romaniei – pe masura, zic ei a efortuluin depus, adica, a instrainarii tuturor resurselor Romaniei, a distrugerii aproape in totaloitate a economiei Romaniei, in afara desigru de ceea ce i-a interesat pe samsarii de pretutindeni, … milioane de romani plecati „mercdenarii asi muncii per la altii”, si … cui ii pasa, romanii sunt complicii celor care ii „conduc, fura si mint”, altfel, nu cred ca ar mai cauta in „foto9liile moi, caldute si bine platite” de unde vand si fura Romania”.
Bine ca exista si posibioitatea aceasta
LA MULTI ANI SI MULTE EMISIUNI FRUMOASE