Filmele inspirate din fapte reale pot fi adevărate capodopere cinematografice, așa cum s-au dovedit a fi de-a lungul timpului ecranizări precum „A beautiful Mind”, „Schindler’s List”, „The Pianist”, „Hachiko: A Dog’s Story”, „Amadeus” sau pot fi doar o risipă de timp și bani.
Când o poveste reală are toate premisele de a fi transformată într-un scenariu de Oscar, atunci apar filme precum „Spotlight”. În anul 2015, telespectatorii și cinefilii s-au delectat cu un film construit în jurul unei anchete jurnalistice reale care a zguduit lumea în anul 2002 prin dezvăluirea unor cazuri de pedofilie mușamalizate de Biserica Catolică.
Regizorul Tom McCarthy a transformat premiul Pulitzer pe care l-a obținut echipa de jurnaliști „Spotlight„ a ziarului Boston Globe în două premii și patru nominalizări Oscar, trei nominalizări la Globul de Aur și un premiu la Festivalul de Film de la Veneția.
CITEȘTE ȘI: Cronică de film: „Amityville: The Awakening” (2017)
Deși am fi tentați să credem că subiectul filmului este reprezentat de neregulile descoperite în interiorul Bisericii Catolice, acțiunea este de fapt centrată în jurul manierei în care s-a desfășurat documentarea și ancheta echipei de jurnaliști. Cunoscând sau având acces la povestea care a inspirat regizorul, ar fi inutil să vorbim acum despre un final previzibil sau imprevizibil.
Regizorul a încercat o prezentare cât mai verosimilă a intregului act editorial deconspirativ din 2002, punând în valoare partea întunecată a unei anchete jurnalistice. Elementul care a adus autenticitate filmului este faptul că presa nu a fost nici o secundă glorificată, jurnaliștii nu au fost în mod direct transformați în eroi așa cum se obișnuiește în cinematografie, ci au fost lăsați să își desfășoare activitatea, în unele scene chiar într-o manieră anostă, dar realistă.
Profunzimea filmului se regăsește în elementele subtile, în relatările despre diferitele cazuri de abuz sexual care alcătuiesc esența filmului. McCarthy și Josh Singer au îmbinat inteligent planul dramei persoanelor abuzate cu lupta junaliștilor pentru aflarea adevărului și publicarea acestuia.
Viziunea regizorală nu a alterat povestea reală, deși Jack Dunn (interpretat de actorul Gary Galone) s-a arătat profund nemulțumit de faptul că interpretarea personajului omonim îl portretiza ca având o atitudine indiferentă față de dramele copiilor abuzați, fapt ce denotă că tărâmul unde ficțiunea se îmbină cu realitatea poate deveni deseori alunecos.
În ciuda acestui incident, filmul a fost aclamat de critici, stârnind în cea mai mare parte reacții pozitive. Este fără doar și poate unul dintre acele filme care nu doar trezește o serie de întrebări în noi, ci invită la meditație, la înțelegere, la interpretare. Acțiunea ne plimbă în trecut, în prezent și reușește să agite spiritele în viitor. Lipsa moralității din spatele doctrinelor afișate trezește în oameni suspiciuni dintre cele mai subre.
Deconspirarea puterii pe care Biserica Catolică o exercită asupra sistemelor statului are puterea de a demonta un mit, acela al credinței oarbe într-o instituție. Nici în plan real, nici în cel ficțional intenția nu a fost de a demonta imaginea Bisericii, ori de a o altera, ci doar de a expune adevărul.
În rolul principal îl avem pe actorul Mark Ruffalo, care a făcut parte din distribuția unor filme cunoscute publicului larg, precum „Eternal Sunshine of the Spotless Mind”, „Zodiac”, „Shutter Island” și „The Kids Are All Right”, interpretându-l pe jurnalistul Michael, celebrul actor Michael Keaton, care a dat naștere personajului Batman, îl interpretează pe Walter „Robby” Robinson, actrița canadiană Rachel McAdams apare în rolul jurnalistei Sacha Pfeiffer, Liev Schreiber îl interpretează pe Marty Baron, actorul John Slattery apare în rolul lui Ben Bradlee Junior, iar Brian D’Arcy James este jurnalistul Matt Carroll.
Spotlight este acel film care nu are nevoie de povești romantice sau prea multă acțiune sau suspans. Deși complexitatea personajelor nu este foarte mult exploatată, ceea ce captează cu adevărat publicul este profesionalismul din interpretarea actorilor și sentimentele pe care reușesc să le transmită. All in all, despre „Spotlight” numai de bine.
fotografie din articol de Kerry Hayes / IMDb
Lasă un răspuns