Când vicepreședintele american Cheney a fost întrebat despre sondajele care arătau că majoritatea cetățenilor SUA sunt împotriva războaielor din Irak, acesta a răspuns: “Și ce dacă?”. Apoi a adăugat: “Nu-mi pasă ce cred americanii. Nu putem devia de la drumul propus în funcție de fluctuațiile opiniei publice”. Ulterior, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, a adăugat: “Poporul american are un cuvânt de spus din patru în patru ani și acesta este modul în care funcționează sistemul nostru”.
Naom Chomsky, cel care a scris despre acest halucinant tip de abordare, concluziona: “Din păcate, la fiecare patru ani, poporul american are de ales între candidați ale căror vederi le respinge, iar apoi trebuie să-și țină gura”. Dacă politicienii americani au o abordare de tip “ciocul mic”, oare politicienii români pe care cei mai mulți dintre noi nici măcar nu-i girăm să ne conducă, ce tip de abordare au? Măcar celor care se fălesc cu “cea mai veche democrație”, li se spune în față că nu contează, în timp ce la noi nici nu catadicsește cineva să ți-o mai și spună. E suficient comportamentul de care dau dovadă cei pe care îi punem să ne conducă, fie că e vorba de un orășel ca al nostru, un județ sau o țară.
Ceea ce am auzit din gura vicepreședintelui american, am auzit recent din gura unui primăraș de municipiu, care afirma: “Câinii latră, caravana trece!”. E cam același lucru, nu? Așa că, dacă tot ajungem în situația de a ni se da cu “flit”, oare nu e mai bine să ne exprimăm votul? Stă și în puterea noastră de a nu-i vota pe cei capabili de astfel de replici. Sau de jigodism, duplicitarism, chiar sfidare crasă! Dacă tot avem un singur “cartuș” o dată la 4 ani, n-ar trebui să-l tragem cât mai bine, doborându-l pe cel care mai degrabă m-ar sfida decât reprezenta? Aproape jumătate dintre cetățenii români cu drept de vot (47%) nu și-au exprimat opțiunea în primul tur, în ciuda tuturor sloganelor de tip “Nu votezi, n-ai dreptul să comentezi!”.
Au, cu siguranță, și scuze pentru absența lor, însă scârbiți sunt și cei care au votat. Da, democrația este o contradicție în sine, plecând și de la simpla justificare a sistemului, aceea conform căreia “poporul se autoguvernează prin reprezentanții lor”. Atâta timp cât nu găsim un sistem mai bun, nu ne rămâne decât să fim mult mai atenți la cei pe care-i votăm. Au mai rămas doar doi în competiția pentru președinția României, iar timp mai este pentru a-i pune pe amândoi în balanța propriului nostru sistem de valori, și chiar dacă niciunul nu se apropie în totalitate de ceea ce vrem, haideți să mergem la vot și să-l votăm pe cel care îndeplinește cât mai multe dintre așteptările noastre.
Dacă nu profesionalismul, măcar onestitatea. Dacă nu discursul, măcar bunele intenții. Ceva poate să facă diferența în privința alegerii noastre. Votul, cu siguranță, o va face!
Lasă un răspuns