Bacul ar trebui desființat

Examenul de bacalaureat ar trebui desființat. Cel puțin pentru o perioadă, până când învățământul românesc se “însănătoșește”. Toată isteria generală cauzată de acest examen, nu are un fundament solid, de vreme ce, cu sau fără diplomă, obții același loc de muncă, în cazul în care îți găsești unul. Diploma nu reprezintă un avantaj pe piața muncii. “Examenul de maturitate” rămâne doar o sintagmă frumoasă, acesta folosindu-le doar celor care aplică pentru studiile superioare precum și acelor profesori care și-au făcut un “business” de pe urma presiunii la care-și supun elevii, în a lua meditații pentru bac, pentru supraveghetorii care-și scot banii de concediu, lăsându-i pe elevi să copieze, sau pentru cei care obțin sume frumușele pentru aranjarea examenului.

Bacul produce frustrare în rândul elevilor buni, care asistă la răsturnări de valori după 4 ani de școală, sau a celor care văd favoritismele din clasă. Promovabilitatea nu este o garanție a calității învățământului. Ne învârtim în jurul procentelor, iar ulterior vedem că absolvenții sunt slab pregătiți. Este o uluială generală din partea multor profesori universitari, a angajatorilor, în legătură cu “analfabetismul” de care dau dovadă “diplomații”, de la modul în care se exprimă (scris și verbal) și până la lipsa unei culturi generale.

Cei mai revoltați sunt părinții. Și e normal să fie așa, deoarece ei știu cum și-au “drenat” bugetul familiei, într-un învățământ “gratuit”. Și nu numai părinții sunt supărați, ci și mulți elevi, cei care simt că nu sunt bine pregătiți, deși s-au străduit, dar care nu au primit din partea sistemului decât iluzii, frânturi de cunoștințe, și o abundență de sechele psihologice. Șantajul meditațiilor, ironiile, cicălirile, abuzurile gen “mi s-a pus pata pe tine”, notele mici date gratuit, favoritismul, mediocritatea profesională, lipsa credibilității și moralitatea îndoielnică a unora, incapacitatea de a transmite o informație, și în special, de a EDUCA, sunt adevăratele cauze ale primului eșec în viață al atâtor tineri.

Absenteismul, dezinteresul, superficialitatea, și în final, lipsa cunoștințelor, sunt doar efectele celor enumerate mai sus. Cât despre educație, dacă cel din fața clasei este un MODEL, elevii îl vor urma. Orice tânăr simte asta, însă “modelele” sunt din ce în ce mai rare. Cu o elită, redusă la număr (din care o bună parte părăsește țara), și cu o masă de elevi mediocrizată, bacul este departe de a fi un examen al “conștiinței de sine”. Cu nota 5, ca prag de admitere în liceu, cu examene și nu cu simulări, cu o îngroșare a rândurilor elevilor de nota 8, vom avea și elite, dar și elevi de 5-6, mai motivați. Un învățământ care trăiește de pe urma “vârfurilor”, a acelora care studiază mult și individual, nu ar trebui să se mândrească prea tare.

Cu un bac pe post de “bau-bau”, ca principală motivație, (doar-doar îi facem să mai învețe ceva), vom continua să-i pregătim pe acești tineri, în special pentru EȘEC. Profesorii trebuie să înceapă să predea cu adevărat, iar elevii să pună osul la treabă, lipsiți de reperul examenelor finale, rezultatul fiecărui an școlar în parte, reprezentând singurul barometru adevărat. Oare n-ar fi o provocare mai mare, iar finalitatea mai bună? Toată lumea și-ar face treaba, bine și cinstit.

Foto: realitatea.net