Ultima rană din corpul Bucovinei
Miniștrii de Externe ai Germaniei și Uniunii Sovietice semnau la 23 august 1939, tratatul de neagresiune și protocolul adițional secret. Acest document prevedea la articolul 3: „În privința sud-estului Europei, din partea sovietică este subliniat interesul pentru Basarabia. Partea germană declară totalul dezinteres politic pentru aceste regiuni.” Dar U.R.S.S. era interesată nu doar de Basarabia, ci și de Bucovina. La 23 iunie 1940, Molotov a avut o discuție cu ambasadorul german la Moscova, căruia i-a comunicat că guvernul sovietic intenționează să pună, în viitorul cel mai apropiat, problema revendicărilor sale teritoriale față de România; aceste revendicări se refereau la Basarabia și Bucovina. Molotov adăugând: „Bucovina, ca regiune locuită de ucraineni, este inclusă în rezolvarea problemei basarabene.”
Această declarație a provocat uimire la Berlin. Imediat Hitler i-a cerut lui Ribbentrop să-i explice cum a formulat poziția Germaniei în problemele Europei de sud-est, atunci când s-a redactat articolul 3 al protocolului adițional secret, răspunsul primit nu l-a convins pe Hitler. Germanii au reacționat subliniind faptul că această provincie aparținuse coroanei austriece și are o însemnată populație germană. Sovieticii au înțeles că revendicarea Bucovinei îl iritase pe Hitler, în consecință, au decis adoptarea unei soluții de compromis, hotărând ocuparea nordului Bucovinei. Regretatul istoric, Florin Constantiniu, în lucrarea sa „1941. Hitler, Stalin și România”, sugera că acest diferend pe tema Bucovinei între Hitler și Stalin a constituit un argument în plus pentru liderul de la Berlin, în favoarea conceperii unui plan de atacare a Uniunii Sovietice. De altfel, Ribbentrop a subliniat rolul episodului românesc din iunie 1940 în schimbarea percepției lui Hitler în privința rușilor: „Hitler a fost surprins de deschiderea de către Moscova a dosarului românesc, fără consultări cu Berlinul. Ocuparea nordului Bucovinei, un teritoriu fost al coroanei austriece, l-a făcut pe Hitler să înțeleagă că acest pas al lui Stalin era începutul presiunii rusești spre vest”.
După notele ultimative sovietice de la sfârșitul lunii iunie 1940, România a pierdut 6.262 km pătraţi din teritoriul Bucovinei. Importanța strategică a Bucovinei, demonstrată de acest joc între Hitler și Stalin, va reveni rapid în actualitate, în campania din vara anului 1941 și, apoi, trei ani mai târziu, în luptele pentru Moldova din 1944.
Vechi pământ al Moldovei legendare, încărcat de tradiție și istorie românească, Bucovina a fost, timp de secole, râvnită de marile puteri, ale căror interese s-au izbit permanent în această zonă de confluență. Ocupată militar, supusă unei politici de deznaționalizare, ea a decis, la un moment dat, Unirea cu România. O unire efemeră, interesele mai marilor Europei intrând din nou în coliziune, chiar pentru nordul Moldovei, o zonă de interes geostrategic și militar. Nordul Bucovinei, după cel de-al Doilea Război Mondial, a intrat în componența Uniunii Sovietice, iar ulterior, al Ucrainei, la sfârșitul Războiului Rece. Astăzi putem observa cu ușurință că importanța geostrategică a nordului Moldovei nu și-a pierdut însemnătatea. În continuare, vă propun să vedem cum a văzut Molotov Bucovina, în cartea sa de amintiri, denumită „Amintirile lui Molotov. În interiorul politicilor Kremlinului”.
„[Molotov:] Nu cunoșteam bine geografia la data vizitei lui Ribbentrop. Nu știam geografia granițelor dintre Rusia, Germania și Austro-Ungaria. Am cerut să trasăm granițele în așa fel încât orașul Cernăuți să ne aparțină nouă.”
„Voi n-ați avut niciodată Cernăuțiul, cum puteți să-l cereți?”
Germanii mi-au spus: „Dar voi n-ați avut niciodată Cernăuțiul, el a aparținut întotdeauna Austriei. Cum puteți să-l cereți? Ucrainenii îl cer! Sunt ucraineni care trăiesc acolo, ei ne-au ordonat să facem asta. Dar Cernăuțiul n-a fost niciodată oraș rusesc, a fost întotdeauna parte a Austriei și apoi a României”, a răspuns ambasadorul german la Moscova.
Da, dar ucrainenii trebuie să se unească, nu sunt mulți ucraineni acolo… Hai să nu discutăm chestiunea asta, trebuie să luăm o decizie. Ucrainenii sunt acum în ambele părți, în Ucraina Trans-Carpatică și în partea de est, toată asta aparține Ucrainei și dumneavoastră vreți să păstrați o bucată în afara ei? Imposibil. Cum se poate asta? Cum se cheamă asta…
Bucovina, ambasadorul Germaniei, a oftat și apoi a zis: voi raporta guvernului meu. A raportat și Hitler a acceptat: Nici vorbă de un ordin al ucrainenilor în acest rapt teritorial, a fost ideea lui Molotov ca, odată cu Basarabia, să ceară de la Hitler și Bucovina. Toți membrii Biroului Politic – scrie Molotov cu satisfacție – s-au inghesuit să-l felicite ulterior pentru obținerea Bucovinei și a Ținutului Herța, pentru că niciunul dintre ei n-a crezut posibilă această manevră, și și-au exprimat deschis scepticismul la inițierea ei de către Molotov, odată cu ultimatumul asupra cedării Basarabiei.
Mai sunt și alte dezvăluiri uluitoare pentru cititorii bucovineni ai cărții lui Molotov. El descrie cum a reușit să-l scoată din sărite pe Hitler cu pretențiile Rusiei asupra României. În vizita de stat efectuată de Molotov la Berlin în noiembrie 1940, el a purtat tratative directe cu Hitler privind împărțirea lumii între Rusia și Germania, după 15 luni de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov.
Molotov a justificat nemulțumirea Rusiei față de garanțiile date României de Hitler prin faptul că granița naturală a Rusiei era pe linia Carpaților Răsăriteni și nu pe râul Prut. Deci acum vreți toată Moldova – a spus Hitler. În acel moment, s-a produs o ruptură serioasă în atmosfera discuțiilor dintre cei doi negociatori, moment care face obiectul atenției istoricilor din Occident, întrucât asta l-a convins pe Hitler că nu se poate baza pe ruși. Documentele din arhivele germane atestă că imediat după plecarea lui Molotov din Berlin, Hitler a ordonat generalilor săi întocmirea urgentă a Planului Barbarossa de atacare a U.R.S.S.-ului.
Merită studiat și din perspectiva americană acest moment crucial al întrevederii lui Molotov cu Hitler la Berlin, întrevedere care s-a încheiat atât de rău pentru cele două țări gigant. Un ziarist american, aflat la Berlin în acea vreme, scrie în cartea sa că, la reproșul lui Molotov, Germania a dat garanții României, Hitler ar fi declarat că țările lor sunt prea mari pentru a se certa pentru niște petice de pământ din România. Hitler a schimbat subiectul discuției și i-a propus lui Molotov ca Rusia să facă presiuni asupra Turciei pentru controlul strâmtorii Dardanele și, mai ales, Rusia să invadeze Peninsula Arabiei cu preluarea tuturor statelor de acolo.
Aici s-a rupt firul negocierilor, deoarece Molotov, în loc să ceară timp de gândire sau detalii, așa cum i-a reproșat Stalin la sosirea sa la Moscova, i-a dat lui Hitler un răspuns negativ, care l-a ofensat pe Hitler în așa măsură încât a precipitat decizia acestuia de a invada U.R.S.S.-ul. Rușii acuză acum România că a fost mărul discordiei dintre Germania și Rusia, care a dus la agresiunea lui Hitler contra U.R.S.S. Restul este istorie.
Sursă foto: www.zigzag-online.ro
Era bine să amintiți că creatorii omului nou, comuniștii sau bolșevicii ruși, erau fideli principiilor și intențiilor Rusiei Imperiale, care intenționase încă din anul 1800 impunerea granițelor pe Carpații Răsăriteni și că rușii nici astăzi nu se dezic de această intenție.
Ei! Problema legăturilor lui Molotov cu România și politicienii români este amplă!