Lume-lume, mare agitaţie la finalul anului trecut, că se interzice fumatul în toate spaţiile publice închise. În sine, legea nu e o chestiune atât de delicată şi n-ar fi atât de multe de dezbătut, dacă pe toate drumurile nu s-ar găsi, la fiecare pas, câte o părere. Câte bordeie, atâtea obiceie, sau atâtea opinii. Mai ales de la fumătorii pasivi, cum se numesc mai nou.
Hai să lămurim treaba asta. Corpul uman este un organism rezultat din sute de mii de ani de evoluţie, care continuă să evolueze şi să se adapteze la nou şi la absolut toate tâmpeniile pe care noi, oamenii, le băgăm în el, cu sau fără voie. De la doze tolerabile de virusuri şi bacterii, numite generic vaccinuri, la alimentaţie ciudată, hrană care nu este, dar imită mâncarea, la doze mici de radiaţii, din electronice, ecrane, telefoane şi alte dispozitive, corpul uman e construit să îndure, să tolereze, să elimine şi să se repare după cantităţi mici de substanţe care nu-i sunt benefice. Aia se numeşte sistem imunitar, care e ca o mini-armată, funcţionează pe bază de antrenament.
De aia e absurd să încerci să te fereşti de orice îţi poate dăuna. Nu poţi, cel puţin nu în societatea în care trăim, unde consumatorismul e pe primul loc, nu calitatea produsului şi/sau sănătatea şi impactul asupra consumatorului final. Da, cam orice consumăm are o cantitate de ceva toxic în componenţă. Dar deviez.
Ca să putem înţelege ce înseamnă interzicerea fumatului în spaţiile publice, nu trebuie să le definim. Absolut orice locaţie nu va mai permite fumatul, de la baruri, cluburi, discoteci, la hoteluri, instituţii şi orice altă locaţie, care, în principiu, are uşă şi unde merg oameni. Aici nu e loc de dezbatere. Unde-i lege, nu-i tocmeală. Însă opinia publică a avut grijă să facă din asta ce a făcut şi cu discuţiile despre homosexualitate, avort sau posesia de armament: bâlci.
Problema aici e doar modul în care e dată legea. Un procent mare din populaţia României e fumătoare. Un procent destul de mare încât să nască controverse. Tocmai de aceea, e mai mult o chestiune de discernământ, de bun simţ, decât de lege, vezi-Doamne, la standard european. “Că ăia nu fumează nicăieri, şi nu se plânge nimeni.” Corect. Pentru că au fost educaţi să se comporte aşa. La noi, legile astea vin cum se venea după flăcăi în horă. Cu arcanul.
Tinerilor nu li se dau exemple concrete pentru a le arăta explicit de ce nu e bine să fumezi de la o vârstă fragedă. Pozele de pe pachetele de ţigări au ajuns la fel de rigide şi de banale, ca planşele de educaţie sexuală pre-decembriste. De aruncat cu legi e uşor. Ce facem ca să le şi respectăm? Eh, abia aici avem o problemă. Delimitarea spaţiilor de fumători şi nefumători, în toate locaţiile, ar trebui făcută mai clar, ca aici abia să intre discernământul la nivel de individ. Moment în care, tu, ca fiinţă conştientă, să îţi pui în balanţă două lucruri:
Unu. Fumez sau nu fumez? Și doi. Dacă nu fumez, accept să mă duc cu bună ştiinţă într-o locaţie unde fumatul este permis? Iar asta ne duce înapoi la ce spuneam mai sus. Corpul tău o să tolereze o cantitate relativ mică de noxe, o să le combată şi o să le elimine natural. E absurd să spui că tu, ca nefumător, că fumatul pasiv îţi dăunează mai mult decât unui fumător activ de un pachet pe zi. Ăla ţine gura direct pe filtru, şi trage serios în el, tu prinzi câteva particule din aer. Nici nu se compară.
Dacă stăm şi citim în hypermarket fiecare ingredient de pe cutia de bomboane, de ce nu facem la fel şi cu fumatul? Da, ştiu, toată lumea gândeşte egoist. “Dacă eu vreau să mă duc în X loc, de ce trebuie să îndur fumul de ţigară?” Simplu! Pentru că tu ai ales să te duci acolo. Aşa cum fumătorii fac sacrificiul de a nu fuma în unele locaţii, ăsta e sacrificiul celor ce aleg să nu tragă de un băţ cu cancer.
Ce încerc să zic e că toţi avem vicii, şi că, oricât ne-am bate cu ele, suma viciilor e mereu constantă. Dacă tot v-aţi făcut rezoluţii de Anul Nou, aş zice să includeţi pe listă şi toleranţa. Înainte să judecaţi un om pentru că fumează şi vă „poluează” existenţa, ieşiţi din coconul de autosuficienţă. Şi fie că ne place sau nu, n-avem cum să co-existăm închişi în bule, fără influenţe din jur. La urma urmei, oricare din noi poate face ceva ce îi deranjează pe cei din jur, mai mult sau mai puţin.
Fumat, nefumat, e discuţia aflată pe ordinea zilei, dar pe când un articol cu ce se mai fumează prin liceele dornene. Când se vor lua măsuri drastice, cu fumătorii de „lucruri”? Nenorocire mare dacă si la Vatra Dornei au apărut. Vor să câştige bani multi fără a se uita în urmă că distug vieţile copiilor noştri şi asa nu prea sănătoşi.